Taximetriştii fac parte dintr-un trib sălbatic şi murdar pe care omul modern nu l-a domesticit complet. Cu rare excepţii, taximetriştii sînt proşti, agresivi, manelişti şi fumători.
Nu cunosc oraşul, nu ştiu să conducă, nu respectă regulile de circulaţie, iar maşinile lor put chiar mai tare decît ei. Dacă vrei să iei taxiul pe o distanţă mai scurtă, rişti să iei în loc o bătaie.
Dacă eşti destul de tîmpit să iei drept tarif cifra 1,39 RON, inscripţionată mare pe portieră, o să plăteşti, la căpătul cursei, de cinci ori mai mult. Asta doar ca să nu fii linşat de cei opt taximetrişti chemaţi în ajutor prin staţie. Te urci în taxi îmbrăcat frumos? O să cobori mînjit, şifonat şi duhnind a tot ceea ce au lăsat pe husa aia slinoasă ultimii şase mii de clienţi.
Pentru că flagelul care-i loveşte cu predilecţie pe taximetrişti e cretinismul, scaunul din dreapta faţă e dat la maximum în spate, aşa încît locul dreapta spate, cel pe care se aşază 90% din pasageri, e cel mai strîmt. În cea mai răspîndită formă de tortură rutieră – taximetrele Logan – nu poţi deschide geamul fiindcă manivela lipseşte. Nici fumul şi nici muzica ţigănească n-au pe unde ieşi, aşa că eşti nevoit să împarţi cu ele bancheta pe care, printre smocuri de păr şi păduchi abandonaţi, s-au înmulţit locuitori ai Ferentariului.
Dacă ai noroc, muzica se poate da mai încet, ca să poată şoferul zbiera în voie la mobil. De regulă, maşina cu care mergi n-a mai văzut revizia de la inventarea roţii. N-are frîne şi nici direcţie, dacă judeci după cum te zgîlţîie. Iar dacă te iei după faptul că rămîi totuşi în viaţă, înseamnă că bucata aia de tablă împuţită are măcar noroc. Nu cred să existe locuitor al Bucureştiului care să nu fi dorit, măcar o dată, să intre cu maşina lui Huidu în Loganul unui taximetrist.
Citeşte şi
De ce urîm taximetriştii? Ep. II Top 3 modele de şoferi greţoşi