Pe vremuri, era mare lucru dacă te primeau în aceeași clădire cu Adrian Năstase. Dar ce zic eu clădire, că se simțea dumnezeiala pe o rază de un kilometru în jurul lui. Sunt puțini muritori care se pot lăuda că l-au văzut de aproape, ori că au reușit să respire același aer și să-i simtă parfumul dandy. Și mai puțini sunt cei care l-au atins, chiar dacă încă e rușine să recunoască, în ciuda progresismului care a avansat mult și în România. Ce să mai vorbim, Năstase era un zeu arogant, foarte atent și pretențios cu anturajul său.
După ce Băsescu i-a făcut prima dată cunoștință cu pământul, la alegerile din 2004, Adrian a redevenit, de la an la an, tot mai muritor. S-a împușcat dramatic în gât, a făcut și pârnaie, dar și-a păstrat încă o aură de împărat lipsit de împărăție. O decădere la care nimeni nu s-ar fi așteptat, dar mult peste tovărășia de azi cu Viorica.
În 2025, acest Capo al mafiei catifelate și trecută prin biblioteci merge în China, braț la braț cu Veorica Dăncilă, efigia analfabetismului funcțional și model al corupției practicate dar neînvățate temeinic vreodată. Astăzi, Năstase împarte avionul și pozele cu sluga coafată a lui Dragnea, cel căruia în vremurile bune abia dacă îi creștea mustața prin Teleorman.
Părea că totul s-a încheiat cu ieșirea întârziată din scenă a lui Iliescu și că PSD-ul rămăsese o cenușă din care nu se știe dacă va fi capabil să renască. Abia acum, însă, putem vorbi și de un parastas. Abia acum, când hoția și prostia, ambele în formă continuată și extremă, și-au dat întâlnire la mii de kilometri distanță, putem vorbi despre o bine meritată cenușă roșie.
De la aroganța supremă, Adrian Năstase a ajuns să umble cu Viorica Dăncilă
