În iunie sufeream toți alături de PNRR. Pe lângă PNRR, ne așteptau și fondurile de coeziune. Săptămână de săptămână, anul trecut și la începutul acestui an, Iohannis ne-a povestit ce-ar putea face oamenii, dar și românii, cu 80 de miliarde de euro. Nici un cuvânt despre PNDL, Anghel Salingy sau alți răposați ai neamului. În iunie, premierul Cîțu spunea așa: „Eu vorbesc despre ceea ce avem noi astăzi în CNI. Eu aşa lucrez, cu date. În CNI avem deja proiecte de 7 miliarde de lei şi pornim de aici. Putem să avansăm orice cifră vrem: 80 de miliarde, 90 de miliarde. Putem să avansăm ce vrem noi, dar astăzi şi ceea ce putem să finanţăm în momentul acesta prin buget avem 7 miliarde de lei în CNI, acestea sunt proiectele, nu sunt mai multe“. Om al cifrelor, al zilei de azi și al unei zile de mâine fundamentată, proiectată, gândită, nu un om al cailor verzi pe pereți. De ce PNDL când avem Compania Națională de Investiții și, iată, avem și proiecte? De ce să mergem noi la concerte în Ungaria când avem Fuego la Sala Palatului?
Premierul insista atunci, voia să fie cât se poate de clar: „Repet, aş putea să spun orice altă cifră – 60 de miliarde ca să fie mai mult decât 40 –, dar nu ajută pe nimeni. Astfel de promisiuni făcea PSD de fiecare dată“. Declarațiile lui Cîțu vin după ce Ludovic Orban discutase în teritoriu cu primarii despre un eventual PNDL. Cîțu era oripilat de drăgnismul lui Orban, de joaca asta cu cifre și multe, multe zerouri. La scurt timp, dându-și seama că nu contează ce vrea el, ci cam ce vor primarii, Cîțu l-a dat jos pe Șică de pe PNDL, l-a revopsit, i-a pus numele de „Anghel Saligny“ și s-a urcat el.
E simplu, o împachetare a acelorași impulsuri și nevoi care domină societatea – nu e vorba doar de ciordeală, ci și de faptul că primarii ar avea bani de investit, iar asta vreme de șase ani, totuși.