Trei vise am avut în adolescență: să ies cît mai iute din nenorocitul meu județ, să fiu în preajma unor oameni mari de la care să am ce să-nvăț și să-mi dau un doctorat în ceva. Din Botoșani am ieșit relativ repede, lîngă oameni mari am ajuns (și nu lîngă fitecine, ci chiar la vîrf, la Cotroceni, sub patru președinți de țară, nimeni din neamul meu n-a ajuns atît de sus!). Dar nu ți se pot împlini toate visele. La unele din ele trebuie să renunți. În cazul meu, la doctorat. Am vrut să-l dau, m-am pregătit serios, mi-am făcut fișe, dar cînd să m-apuc, ca tot omu’, să plagiez, mi-am dat seama că din ce lucrări voiam eu să copiez erau și ele plagiate. Oameni neserioși, dă-i dracului de hoți!
În schimb, am avut ce-nvăța și de la Ion Iliescu, și de la Emil Constantinescu, și de la Traian Băsescu, și pînă și de la Klaus Iohannis. Tipi fiecare cu o păsărică la mansardă, că te și miri de unde naiba i-a scos poporul. De la Ion Iliescu, de pildă, am învățat că, dacă apucă să-ți crească un neg mare pe față sau pe corp, nu-i bine să-l zgîndări sau să-ncerci să-l scoți, că poate fi cancerigen. El are un neg pe față, eu am unul în zona inghinală, dar le dăm pace la amîndoi. De la Emil Constantinescu am învățat care e diferența între șisturile bituminoase și alte șisturi mai mici, pot să-ți explic diferența și dacă mă scoli noaptea din somn, cum făcea și domnia-sa înainte de-a fi învins de structuri. De la Traian Băsescu, nopți în șir, am învățat atîtea, că dimineața, la duș, cu capul cît o baniță, nu mai țineam minte nimic. Iar de la Klaus Iohannis am învățat să nu-ți faci concediile în țară cu toți nespălații de paparazzi după tine; în plus, mi-a dat o rețetă excepțională de ciolan de porc cu varză neapărat de Bruxelles.
Dacă mai apuc vreun președinte nou, pot muri liniștită și mai dă-l dracului de doctorat!
(va urma)