Există o tradiție a fiecărei țări: Germania muncește în ură, Franța sădește pomi ca să mărșăluiască friții la umbră, Albionul rămîne perfid, iar România, vorba lui Tudor Mușatescu, e "eminamente agricolă", adică rămîne populată cu țărani troglodiți. Ultima dovadă a venit duminica trecută, cînd organizatorii au transformat Rock the city într-un penal festival al berii, ceva între "Zilele Băicoiului" și "Hai să facem horă în tîrla lu' tata".
Să trecem delicat peste
moftul organizatorului român, care a ținut musai ca scena să nu fie plasată în fața pavilionului central de la Romexpo, ci fix invers, în fața intrării centrale. Sigur, există numeroase motive logice și raționale pentru o asemenea manevră. De exemplu, "să nu vină mîrlanii la gard și să nu vadă absolut nimic. Ăsta e un drept rezervat celor care și-au cumpărat bilete la Normal circle". Voi reveni asupra acestui mic amănunt. Important a fost că, în starea actuală, doritorul de muzică avea onoarea să ocolească tot complexul, în căutarea intrării secundare. Dar nu-i nimic, bine măcar că nu erau indicatoare. Dacă ar fi fost, sigur erau făcute de aceiași români organizatori, deci sigur ajungeam pe undeva lîngă Otopeni.
Să nu trecem, în schimb, de badigarjii Shelter Security
Pentru că au fost scrofuloși la datorie și gata să aplice ordinele cu rigoare nemțească. Asta dacă, evident, Caracalul a produs vreodată și nemți. Eu, de exemplu, n-am trecut, pentru că eram un infractor periculos. Aveam în ghiozdan un obiect contondent, interzis expres de organizatori: un fioros stick, "deodorant solid" pe numele lui de botez. "Nu puteți trece, tre' să-l lăsați la poartă!" Bă, ej' nebun?! Și dacă aveam o scobitoare ce făceai, mi-o confiscai ca armă albă? Dacă aveam pastă de dinți te aruncai pe jos și urlai “Bombă!”? Puteam să sabotez tot festivalul cu două rățuște de plastic și niște săruri de baie?
Nu, nu exagerez deloc. Ajuns în fața tarabei care depozita lucrurile nepermise, m-am trezit într-un univers violent și sîngeros, populat cu fond de ten, cremă de față, ojă, pachete meschine de alune și, țineți-vă bine, șervețele. Pentru că roacării e sataniști și nu știi niciodată cînd urcă vreun dement d-ăsta pe scenă și îl machiază pe solist, îl hrănește și, culmea tragediei, îi șterge firimiturile de la gură. S-au mai văzut cazuri, nu e lucru de șagă.
Marea problemă a unui organizator băștinaș
e reprezentată fix de amatorii de concerte. Pentru că, na, oamenii ăștia au prostul obicei să mai calce pe la festivaluri din țări civilizate și atunci află că povestea cu "interzis accesul cu apă și alimente" nu e regulă generală, cu o țigăneală tipic mioritică. N-am nimerit prin Vest (ba nici măcar în Bulgaria) vreun badigard care să-mi confiște sticla de apă. Am întîlnit, în schimb, plasatori care îmi explicau amuzați că "n-are sens, avem aici bere foarte bună".
Duminică însă, la Romexpo, nu era nici măcar ora nouă și cozile de la casele de fise erau înțesate de cetățeni dornici să-și vîndă fisele deja cumpărate. Repet, ora nouă, iar concertul se termina după unsprezece. Dar de ce? Păi, întîi, pentru că "fisele achiziționate nu se returnează" (ceea ce nu e tot o mostră de țărănie, ci regulă normală de business – și țiganii bișnițari care schimbă valută prin cartier fac la fel).
Și al doilea? "Stai tu la coadă și ai timp să afli!" Am stat. Nu mult, doar vreo oră, amănunt care n-are legătură cu tîmpenia ridicată la rang de artă. Nuuuu! Organizatorii au fost băieți decenți, aveau cel puțin cinșpe-douăzeci de dozatoare pentru alea cîteva mii de inși veniți la concert. Să fim serioși, cine și-ar fi închipuit că roacării vin la concert să bea bere?
Și dacă totuși vor să bea? Atunci așa le trebuie, să rateze tot concertul încercînd să obțină ceva pentru banii pe care, tehnic vorbind, i-au cheltuit deja. Cei mai inspirați și-au luat direct apă (un pahar de apă – 7 lei, adică ceea ce primeam în Bulgaria gratis încă din 2007). Eu am luat bere. Mă rog, cred că era bere. Practic, era combinația optimă între cea mai penală zeamă la pet, apă sălcie și gust de vomă.
Restul concertului l-am văzut, adică nu l-am văzut,
stînd în zona numită Normal circle. Adică undeva cam pe la un kilometru de scenă, unde aveai nevoie de binoclu ca să vezi ce e afișat pe panouri. Dar, în fine, asta e, a trecut. S-a terminat, să plecăm acasă. Adică nu plecăm, ci să stăm din nou la coadă, pentru că sîntem teroriști și am venit cu parfum la concert. Din nou, doar o oră. După care, înapoi spre Piața Presei, unde stai și aștepți un autobuz (au ieșit mii de oameni de la concert, nu mai visați voi taxi) pînă luni dimineață. Fie 12 noaptea, fie 1 dimineața. În orice caz, cam prin punctul ăsta începi să te întrebi dacă Primăria Bucureștiului și organizatorii concertului nu sînt cumva frați de sînge. Și, sincer să fiu, e foarte posibil. Tatăl se poate să fie diferit, dar mama sigur e mereu gravidă.
.. si totusi acest articol nu este satira. Este cruntul adevar. Este trist ca in ultimii 2 ani, cand se scrie in presa despre un concert, se scrie 90% despre proasta organizare si 10% despre concert in sine. Oare organizatorii de concerte nu citesc presa? Si daca totusi o citesc, nu s-au saturat de atata „carne” de la platitorii de bilete si de le presa care de fiecare data e tratata de parca ar fi ultimii sclavi si nicidecum niste oameni care merg la eveniment pentru a-si face meseria?
Trist rau de tot, oameni buni! Propun sa se boicoteze anumiti organizatori, care inca nu au invatat cum se face un fest sau un concert.
un concert pe care il asteptam din ianuarie, si tot ce-mi amintesc din el sunt fatucile cu tricou transpirat rock fm care ii controlau CU LANTERNA de bratari, la ULTIMA PIESA DE LA BISS, pe niste „amarati” de la silver (ca na, „doar” 140 lei biletu’), badigarjii „de la Caracal” (bine zis) si cei 50 de metri de asfalt liber din fata noastra, de la silver.
Din pacate, aceasta este experienta traita la orice eveniment in care este implicat bisnitarul Marcel Avram. Imi pare rau ca am fost la acest concert, dar macar acum pot spune adio oricarui eveniment organizat de acesti tarani bisnitari: D&D si marcel avram.
I-am ascultat pe Rammstein de dincolo de gard, rezemat de bicicleta. Se vedea jumatatea de sus a efectelor de scena iar muzica se auzea decent. Ba mai erau si niste fete cu „promotia” care imparteau cutii bere moca in schimbul completarii unui formular…