Vasile Dîncu și-a demonstrat din nou, dacă mai era nevoie, deplina cunoaștere a domeniului pe care-l păstorește, ca ministru: Apărarea. Așa cum a demonstrat că este și un fin cunoscător al birocrației politice și militare.
În cea mai proaspătă anchetă a lui Cătălin Tolontan, Dîncu își arată mușchii de mare gânditor strategic, declarând că, în cazul elicopterului de salvare prăbușit lângă Baza Mihail Kogălniceanu pe 2 martie 2022, a rezolvat problema: „A fost un comandant la Baza Kogălniceanu, un idiot, pe el l-am dat deja afară“. În general, însă, Vasile Dîncu nu se pronunță asupra cauzelor care au dus la prăbușirea elicopterului trimis să caute rămășițele unui MiG-21, pe o vreme pe care nici avionul și nici elicopterul n-ar fi trebuit să zboare. Cunoașteți textele: „Ancheta este în curs“, „Nu vă pot furniza date“, bla-bla și iar bla. Dar măcar a fost dat afară comandantul Bazei Kogălniceanu. Și, printr-o fundație, pentru că Armata nu poate face asta din cei 2% din PIB alocați ei, Dîncu a aranjat ca celor șapte membri ai echipajului elicopterului să li se facă monumente funerare. Mare om.
De ce nu a mers Dîncu mai departe cu intransigența? De ce n-a cerut demisia șefului Statului Major al Forțelor Aeriene, Viorel Pană, și a locțiitorului pentru operații și instrucție, Iulian Pațilea? Păi, cum ar fi putut s-o facă, dacă cei doi sunt intangibili, dacă în apărarea lor, la nevoie, pot năvăli în biroul de ministru al lui Dîncu toate forțele aeriene ale SUA?
Viorel Pană este printre primii piloți români care au zburat pe Hercules C-130 și a și comandat escadrila de C-130 a României. A făcut, care orice militar care vrea să ajungă mare, cursuri în SUA și a avut o carieră netulburată, fiind printre piloții care au susținut achiziționarea de avioane F16 second hand în locul unor avioane de vânătoare noi. Locțiitorul său pentru operații, generalul de flotilă aeriană Iulian Pațilea, a fost și mai implicat în alegerea F16 drept avion principal de luptă al României, fiind unul dintre piloții care au efectuat zboruri de evaluare pe mai multe modele de avioane de vânătoare, cuvântul lui atârnând greu în luarea deciziei. Desigur, și generalul Pațilea a învățat cum se conduce războiul aerian în SUA, la același Colegiu de Război al Aerului, Maxwell AFB, Alabama, ca și actualul său șef.
Chiar dacă nu se spune explicit asta în ancheta lui Tolontan, ordinul ca elicopterul IAR 330 Puma să decoleze pe 2 martie de la Kogălniceanu nu a venit nici de la comandatul bazei și nici de la șeful COAP, generalul Valerică Vrăjescu, ci direct de la șefii SMFA.
Or fi învățat Pană și Pațilea în SUA ce avioane sunt mai bune pentru apărarea aeriană a unei țări ca România, dar n-au învățat și să pună preț pe viața oamenilor, căci în aceeași seară un elicopter Black Hawk al forțelor SUA a dat să plece primul în misiunea de căutare a MiG-ului prăbușit, dar a revenit imediat la bază din cauza vremii, iar SMURD nici măcar n-a încercat să-și ridice elicopterul. Probabil că cei din aviația SUA și cei de la SMURD n-au vrut să-și adauge propriii oameni pe lista victimelor, alături de pilotul MiG-ului. Statul Major al Forțelor Aeriene n-a avut aceleași griji.
4 vizualizări
