Dragă jurnalule, ma ros o săndăluță și sunt foarte supi, pentru că am vrut so rod și eu pe ea și eram săm-i rup dinții. Nu știu ce să fac ca să nu mai mă roadă, cred că o săm-i dau cu ardei iute pe glezniță, ca să nu mai îi placă să mă mănânce de-acolo, proasta naibii care este ea, de sanda nebună și dementă, care papă oameni.
Astăzi miam dat seama că nu mia-m spus niciodată că mă iubesc și am plâns de spume și de tristețe. Vreau neapărat să repar această greșeală, dar nu pot deocamdată, din cauză că nu am curaj. În primul rând că mie frică că poate nu e reciprocă iubirea (dacă nu mă iubesc și eu????) și, în al doilea rând, nu știu exact cum e mai corect săm-i spun: „Te iubesc, EBA!“ sau „Mă iubesc, EBA!“????
Ma dus Syda la muzeu și am văzut un tablou cu un punct albastru pe fond bej. Foarte frumos tabloul, cred că am și eu unul identic, decât că pe nas, iar punctul nu e albastru, ci negru. Oare cine m-i l-a pictat? Nu cunva sunt și eu, cu totul, o pictură? Adevărul e că, la cât de frumoasă sunt, aș putea să fiu și o sinfonie, nu numai o pictură. Asta înseamnă oare că toate sinfoniile se văd (adică nu doar se aud!!!) și lucrează la Parlamentul European?? Mă opresc din aceste întrebări că ma luat durerea de cap.
Jurnalule, ție îți place fasolea bătută? Că mie îmi place foarte mult, decât că nu știu să mio fac singură, din cauză că mie milă să dau în ea. Mama ne făcea întodeauna fasole bătută, când eram plecați de acasă, crecă ca să nu auzim țipetele și să nui luăm apărarea. Am inpresia că bărbații nu fac niciodată fasole bătută, din cauză că dau prea tare și o unplu de sânge. Și cine ar mânca fasole cu sânge? Beahh…
Noapte bună, jurnalule, sper că și tu ești milos, deoarece num-i plac persoanele nemiloase, cum le prind, cum le calc în picioare.
