O pelagră umană specializată în braconaj se întinde de la Galați-Brăila până la Gurile Dunării. Doar trei zile de misiuni antibraconaj efectuate în luna aprilie de Poliția de Frontieră – Garda de Coastă au dus la confiscarea a 25 de aparate de curentat peștii, sute de kilometri de plase, motoare de barcă și grămezi de bani cash, în total o captură de un milion de lei și trei braconieri arestați. Este probabil mai puțin de 1% din hecatomba piscicolă asociată acestei mafii cu miros de pește realizată numai anul acesta. Aproape o tonă de icre de carp și știucă, zeci de kilograme de icre negre, sute de kilograme de pește – o picătură într-un ocean de ticăloșie care nu ar fi putut exista până acum fără complicitatea autorităților. Timp de peste douăzeci de ani nu a existat nici un dosar de braconaj dus până la capăt pe malurile Dunării, de la Galați și până la Sulina – e drept că au mai fost treziri de scurtă durată ale organelor care au intrat în curțile braconierilor de la Giurgeni, Mahmudia și Tulcea. Apoi mizerabilii cu aparate de curentat și plase și-au continuat fărădelegea acoperită cu autorizații, cote de recoltare, o butaforie toxică patronată de Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură.
Așa am ajus astăzi să avem cea mai gravă situație a potențialului piscicol natural din Europa, cu lanțuri trofice distruse, ape pustiite și specii amenințate cu dispariția. Pescăria din România, asta însemnând în special pescuitul comercial din ape publice, definită ca o rețea a braconierilor – mulți dintre ei pescari comerciali cu acte în regulă, samsari de pește și cherhanagii –, este asumată și tolerată de autorități drept o activitate comercială cu o evaziune fiscală de peste 70%. Chiar ieri, când știrea cu lovitura dată braconajului era în floare, în Giurgeni cinci samsari de pește se agitau încercând să-și vândă marfa la margine de drum, sfidând legea, dovadă că de undeva s-a dat semn că pericolul controalelor a trecut. Delta Dunării, Rezervație a Biosferei aflată în patrimoniul natural universal UNESCO, măcinată de acest jaf piscicol, este în centrul unui scandal politic legat de demiterea guvernatorului și numirea unui nou guvernator.
Ministrul Mediului, în iureșul unei demiteri fulminante a guvernatorului ARBDD, făcute cu acuze extrase dintr-un dosar al Corpului de Control trimis de acest minister, a avut ca element central ilegalitățile prin care fostul guvernator a refăcut organigrama în așa fel încât, după ce nu va mai fi guvernator, el să fie un director cu puteri mai mari decât viitorul guvernator. Ceea ce omite să spună însă doamna ministru este faptul că această organigramă a fost aprobată de Ministerul Mediului și de Agenția Funcționarilor Publici, adică mai pe românește toată frăsuiala asta este doar pentru spectatori, pentru că dacă ar fi să-l ia cineva la întrebări serios pe Bogdan Bulete, guvernatorul împricinat, ar trebui să-i ia și pe cei care au aprobat organigrama prin forul tutelar, ca să-l parafrazăm pe Toma Caragiu. Nu e de râs, e de plâns, pentru că lui Bulete îi vor lua cel mult carașii de la bicicletă cu genul ăsta de acuzații și vor fi acoperite, din păcate, spețe mult mai dramatice. Dar să le luăm pe rând și începem cu faptul că acuzele pe care ministrul Mediului le-a pus pe masă la adresa guvernatorului demis se regăsesc în memoriul semnat de angajați ai ARBDD și trimis acum un an la Ministerul Mediului. Foarte probabil un dosar cu multe acuzații și mărturii ale angajaților Rezervației la adresa guvernatorului Bulete a ajuns și pe la DNA, așa că apare întrebarea: de ce tocmai acum am asistat la o demitere cu show, cu punere la zid așa cum nu a mai fost în istoria Rezervației Biosferei Delta Dunării nici o demitere de guvernator?
Ceea ce nu are cum să știe publicul este că în Parlament există un proiect de lege de modificare a Legii RBDD inițiat de parlamentari ai conclavului de putere din Tulcea din care ar trebui subliniate două puncte importante. Primul este permiterea vânătorii în Rezervație folosindu-se un artificiu legat de ariile de protecție specială avifaunistică din rețeaua Natura 2000, al doilea are legătură cu agricultura și permite folosirea pe scară largă a chimicalelor în Rezervație. Dacă la faza cu vânătoarea lucrurile mergeau în direcția transformării Deltei Dunării în poligon de trageri, guvernatorului Bulete i-a fost teamă să accepte și chimizarea Deltei, subliniind chiar că anumite substanțe din listă sunt extrem de toxice pentru ecosistemele deltaice. Iar teama asta vine probabil de la faptul că un alt guvernator, acum vreo zece ani, a aprobat o listă cu substanțe chimice folosite în agricultură, listă abrogată ulterior, dar care a devenit subiect de dosar la DNA. Asta venea cam pe vremea când CJ Tulcea definea ca stâlp principal de dezvoltare al Deltei Dunării agricultura și probabil că Ceaușescu a deschis o sticlă de șampanie atunci din smoala comunismului la auzul acestei strategii de dezvoltare. Întrebarea care apare este însă dacă refuzul lui Bulete de a da verde chimizării Deltei și blocarea proiectului legislativ respectiv au legătură cu demiterea sa, care ar fi putut fi făcută foarte bine încă de acum un an de zile.
Toată lumea de la Tulcea știe că agricultura din Deltă folosește subtanțe chimice interzise în Deltă, introduse pe sub radarul autorităților, în special cele de destufizare, pesticidele și insecticidele, otrăvuri în stare pură pentru apele deltaice. Dar banul acolo este, în concesiuni și în subvențiile din agricultură, iar când apar controale la bac, sacii cu chimicale nu mai sunt cărați cu TIR-urile spre Chilia, de exemplu, ci sunt plasați noaptea cu barja. Probabil că doamna ministru a Mediului nu a avut timp să aprofundeze dezastrul din Deltă, fiind ocupată cu Romsilva, moțiuni de cenzură și apa din baraje, dar ar fi putut să trimită niște consilieri să vadă realitatea din teren. Braconajul despre care vorbeam la început și jaful piscicol sunt în Deltă regula. Chimicalele din agricultură, traficul intens de bărci puternice și faptul că astăzi jumătate din Deltă este pe uscat, glie pentru agricultori, vin să dea lovitura finală acestei Rezervații a Biosferei. Mai trebuie acum să împușcăm pelicanii pentru a mai avea braconierii ce să curenteze și tabloul este complet.
Renaturarea zonelor îndiguite pentru agricultură, recunoașterea faptului că suprafața de pășunat a Deltei este depășită de multe ori, închiderea pescuitului comercial, plățile compensatorii și reconversia profesională a localnicilor spre turism sunt pașii esențiali care trebuie făcuți pentru a salva Delta. Este importantă legiferarea pescuitului tradițional care să alimenteze exclusiv cererea de pește din turismul local, înființarea unor piețe de pește în satele Deltei – în care pescarul să poată vinde fiscalizat, din barcă, doar captura din ziua respectivă, la prețul pieței. În loc să fie îndeplinită cota de tone de pește vândut ieftin în cherhanale de pescar, același pescar poate vinde pește mai puțin la prețul pieței, iar pus pe masa pensiunilor locale acest pește va avea plusvaloare. Adică presiune mai mică pe resursa pisicolă și mai bine pentru comunitățile locale. Pare o utopie, dar aceasta este singura cale de a mai avea Deltă și pentru generațiile viitoare. Filtre permanente la ieșirea din Deltă pentru a opri traficul ilegal de pește, scoaterea pescarilor comerciali din iobăgia impusă de monopolul cherhanalelor și combaterea fermă a braconajului, implementarea unor reguli în turism pentru a deveni cu adevărat sustenabil sunt măsuri care nu pot exista însă fără voință politică.
Și ar mai fi, doamnă ministru a Mediului, limitarea accesului cu bărci rapide și puternice pe ghioluri și canale secundare, corp de ranger-i, monitorizare permanentă a activităților economice și depolitizarea ARBDD. Cheia nu este în lupta cu organigrama lui Bulete și în digitalizare, ci în încercarea de a contracara grupurile de interese care fac presiuni enorme pentru ca Delta să devină fermă zootehnică și agricolă subvenționată cu bani europeni, teren de vânătoare cu străinii și sursă de câștig pentru mafia peștelui. Asta după ce UE a finanțat ani de zile protejarea biodiversității de aici prin proiecte în valoare de peste un miliard de euro. Iar modul cum s-au aliniat astrele în zona agriculturii și zootehniei prin numirea directorului APIA de la Tulcea în postul de guvernator al ARBDD ne poate da o imagine despre cum funcționează politica dâmbovițeană la capăt de Dunăre. Probabil că următorul ministru al Mediului va fi cel care va anunța desființarea Rezervației Delta Dunării, scoaterea de pe lista UNESCO și transformarea sa oficială în fermă, așa cum a visat Ceaușescu până să-l ia elicopterul de pe Comitetul Central. Pentru că restul, doamnă ministru a Mediului, dacă nu se întâmplă toate astea și altele asemănătoare, nu mai poate fi decât pâine și circ.
Mălin Mușatescu