Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Delta Dunării, umilă, își cere scuze de la domnul Anastasiu

Zoom Delta Dunării, umilă, își cere scuze de la domnul Anastasiu

L-am cunoscut pe Dragoș Anastasiu în august 1995, la Frankfurt, RFG.

L-am întâlnit, nu cunoscut. E o rectificare necesară. Revista noastră (care, pe vremea aia, se numea Academia Cațavencu, RIP) avea un contract de barter cu Touring-Europa Bus, iar barterul acela a inclus, în acel an, o deplasare mai amplă la concertul Rolling Stones de la Hockenheim. Am fost cazați într-un hotel (decent, nu spun) din mijlocul cartierului desfrâului din Frankfurt. Cumva, în prima noapte acolo, am făcut de gardă la ușa tinerei domnișoare care câștigase un concurs la Radio Contact și beneficia de același tip de barter. Avea, cred, vreo 14 ani sau așa ceva, iar părinții ne-o încredințaseră nouă, la urcarea în autocar. Atât de responsabili păream. Noi eram: Viorel Moțoc, Augustin Julea, Octav Mardale și eu, cărora ni s-a alăturat, târziu și fără concert, Cornel Ivanciuc. Asta în caz că este cineva dispus să conteste realitatea, la tribunal.

Domnul Anastasiu („Dragoș, vă rog. Îl cunosc pe Mircea Dinescu“) era director al filialei din Frankfurt a Touring. Absolvent de Medicină (în Germania), un om cu posibilitatea de a câștiga, repede, o gălăgie de bani, alegând  să lucreze pe de trei-patru ori mai puțin decât putea câștiga atunci. Ce om… Și-l mai și cunoștea pe Dinescu.

Despre cum a putut ajunge un absolvent de medicină, de o inteligență mediocră, unul dintre cei mai pretinși milionari ai României și specialistul numărul unu al țării în materie de turism, este greu de spus și de explicat. Poate, cândva, Silviu Predoiu, când va putea vorbi liber, ne va explica.

Această introducere, destul de lungă

și cu ușor iz personal, are, totuși, rolul de a pune în context personajele. Pe unele dintre ele. Nu noi suntem importanți. Am trecut, cândva, prin niște poze. Dar oamenii care pretind că vor schimbarea României (neapărat în bine) ar trebui fie să învețe să zboare sub radar, fie să nu mai încerce să zboare deloc.

Green Village și Dolphin Camping sunt

complexul construit, în timp, de Sorin Marin. O investiție fabuloasă. Nu nemeritată, dar, în mod cert, nejustificată economic.

Pentru a construi la Sfântu Gheorghe, la capătul Europei, acolo unde Dunărea se varsă în Marea Neagră, este nevoie de foarte mulți bani și de multă răbdare. Materialele de construcții vin pe apă, lent și scump. De aceea, Green Village n-a apărut peste noapte, ci încet-încet, în câțiva ani. Dacă la dificultatea de a construi în acel loc adăugăm și faptul că primul proprietar și-a dorit neapărat să respecte specificul locului, ne-am putea face o idee despre dificultatea ridicării acelui complex.

Green Village, însă, a avut mereu o mare problemă: n-a fost o afacere rentabilă. Înainte de criza din 2008-2010, Green Village producea pierderi de aproximativ 500.000 de euro anual. Orice ar fi încercat Sorin Marin, oricâți manageri a schimbat, pierderile au continuat să curgă, până în ziua în care, mai degrabă de nevoie, a luat decizia de a vinde complexul. Că domnul Marin s-a decis să vândă n-a fost o surpriză prea mare. Că a găsit cumpărător, însă, da.

Iar cumpărătorul Green Village

a fost domnul Dragoș Anastasiu. Întrebat de ce investește într-un loc ce n-a funcționat niciodată ca business, marele specialist în turism a spus că potențialul este enorm și că Green Village va fi o afacere de succes. Dar…

Dar una e să faci turism la televizor și alta este să-l faci în viața reală.

„De șapte ani am plătit angajații tot anul și, în sfârșit, am înfrânt. Green Village se închide, pentru prima dată, la 1 octombrie a.c. și se va redeschide la 1 mai 2023“, tună domnul Anastasiu într-o recentă răbufnire publică. Green Village, afacerea secolului, nu mai funcționează. Dacă a funcționat vreodată.

Cine-i de vină pentru acest eșec? Desigur, nu specialistul în turism, ci râul, ramul și cam tot ce mișcă-n țara asta.

Canalizarea, spune domnul Anastasiu, e subdimensionată și nu face față numărului mare de turiști. Curentul electric e de patru ori mai scump, peștele îl cumpără de la Metro, complexul n-are autorizație de funcționare, pentru că nu i-a eliberat-o Primăria, iar nenorociții nu s-au gândit să facă o linie de autobuze între București și Murighiol. Astea sunt principalele motive pentru care domnul Dragoș Anastasiu pierde bani. Sau pe astea le enumeră domnia-sa.

Adevărul e că

nu doar linia de autobuz care să lege Bucureștiul de Murighiol lipsește (iar oamenii dispuși să plătească peste 100 de euro pe noaptea de cazare, se știe, doar cu autobuzul circulă pe distanțe lungi). Lipsesc mai multe.

Prețurile cazării în complexul Green Village au rămas neschimbate de mulți ani. La fel și multe dintre clădirile complexului. Sunt camere care n-au mai văzut un trafalet de pe vremea fostului proprietar, iar gazonul, altădată impecabil 12 luni din 12, începe să semene mai mult cu o pârloagă.

În loc să încerce să rezolve problemele cotidiene al unei astfel de afaceri, antreprenorul providențial a încercat, în ultimii ani, să facă ordine în sat și, mai apoi, în toată Delta. Și-a ostilizat administrația locală din Sfântu Gheorghe, iar aceasta, când l-a prins cu prima ilegalitate flagrantă, atunci când n-a respectat unul dintre contractele de concesiune pe un teren, l-a ars de nu s-a văzut. Procesul e unul de durată, dar e posibil ca pe acesta domnul Anastasiu să nu-l câștige.

Crezând în propria-i genialitate iluzorie, D.A. a mers mai sus și a încercat să influențeze lucrurile la nivel de guvernator al ARBDD. A părut că-i iese, dar așa cum a ieșit și USR de la guvernare i s-a dus și guvernatoarea.

În timp ce firele de iarbă din curtea complexului plângeau după niște stropi de apă, domnul Anastasiu era preocupat cu faultarea concurenților de la mai noul resort Lebăda, care i-a suflat o mare parte dintre clienții cu bani. Dacă Lebăda ar fi avut și camping, i-ar fi luat și clienții veniți cu cortul.

Că peștele și-l cumpără domnul Anastasiu de la Metro, e de înțeles. Pescarii din Sfântu nu-și amintesc să le fi căzut în plase, vreodată, somon sau doradă.

Desigur, oamenii

sunt răi și au ceva cu antreprenorul, cu guru-ul turismului românesc, pe care-l sună toate televiziunile atunci când este de emis vreo banalitate prețioasă.

Adevărul e, domnule Anastasiu, că Delta nu vă merită, pur și simplu. Ne pare al naibii de rău și ne cerem scuze. N-o să se mai întâmple.

Cât despre linia aia de autobuz București-Murighiol, mă întreb de ce oare n-ați făcut-o dumneavoastră, când încă mai aveați autocare. Poate pentru că n-ar fi rentabilă? Păi, atunci să o facă statul, nu?




4 comentarii

  1. #1

    In prim planul fotografiei Nicu Gheara, interlop de vaza, care se lauda public ca n-a platit niciodata impozite.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Aș săruta leprosul

    27 septembrie 2022

    Ucraina, ca o boală de-origine divină, se-ntinde peste lume la bursa din New York. Piticu-i de cinci metri și doamna-i balerină. Chiril cică Metodiu e putinist și porc. Ascuns sub […]

  • Birocrația participativă

    27 septembrie 2022

    Europa, mai ales cea strânsă în Uniunea Europeană, a trecut într-o fază nouă de evoluție. După o istorie temporal dominată de autoritarism, monarhii ereditare și alte forme de guvernare complet […]

  • Tovarășul Klaușescu

    26 septembrie 2022

    „România merge bine şi economia românească creşte“, a zis Klaus Iohannis în plină criză a tarifelor la gaz și la electricitate, luîndu-i parcă vorbele din gură unui alt președinte. În […]

  • O lovitură de stat sentimentală, ratată în stil sud-american

    20 septembrie 2022

    Erai ca o soție de dictator, iar eu, cum te-am zărit, pe dată am declanșat revolta, visam să îți vîr soțul într-un mausoleu dar n-am fost Che Guevara, ci, vai, […]

  • Ce-ai făcut, Bobiță?

    20 septembrie 2022

    Las Fierbinți a lansat în conștiința publică două întrebări existențiale atât de profunde, că mii de ani vor trebui luminii să le-ajungă. Or fi mai multe, nu știu, dar astea […]

Ultimele articole
Editoriale
  • Aș săruta leprosul

    27 septembrie 2022

    Ucraina, ca o boală de-origine divină, se-ntinde peste lume la bursa din New York. Piticu-i de cinci metri și doamna-i balerină. Chiril cică Metodiu e putinist și porc. Ascuns sub […]

  • Birocrația participativă

    27 septembrie 2022

    Europa, mai ales cea strânsă în Uniunea Europeană, a trecut într-o fază nouă de evoluție. După o istorie temporal dominată de autoritarism, monarhii ereditare și alte forme de guvernare complet […]

  • Tovarășul Klaușescu

    26 septembrie 2022

    „România merge bine şi economia românească creşte“, a zis Klaus Iohannis în plină criză a tarifelor la gaz și la electricitate, luîndu-i parcă vorbele din gură unui alt președinte. În […]

  • O lovitură de stat sentimentală, ratată în stil sud-american

    20 septembrie 2022

    Erai ca o soție de dictator, iar eu, cum te-am zărit, pe dată am declanșat revolta, visam să îți vîr soțul într-un mausoleu dar n-am fost Che Guevara, ci, vai, […]

  • Ce-ai făcut, Bobiță?

    20 septembrie 2022

    Las Fierbinți a lansat în conștiința publică două întrebări existențiale atât de profunde, că mii de ani vor trebui luminii să le-ajungă. Or fi mai multe, nu știu, dar astea […]

  • Restrîngerea domeniului luptei

    19 septembrie 2022

    Cele șase turnuri de fum de la IMGB, ultimii martori ai industriei grele socialiste, s-au prăbușit vineri la pămînt, executate cu muniție adevărată. Cadavrele urmează să fie cărate cu basculantele […]