Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Democrație cu economie

Zoom Democrație cu economie

„Să comasăm alegerile, pe toate, dacă se poate, ca să facem economie!“ Așa urlă, disperați de perspectivele anului, politicienii din PNL.

E absurd. Într-o țară în care banii dispar din conturile publice fără urmă, într-o țară în care se cheltuiesc miliarde pe vaccinuri pe care nu are cine să le primească sau pe arme pe care nu le vom folosi niciodată, niște politicieni disperați pretind că se fac economii fundamentale dacă alegerile se vor ține în același timp, încurcând mesajele electorale, amestecând proiectele naționale cu cele locale, zăpăcind electoratul și făcându-l să creadă că va avea apă curentă în comună dacă e ales Rareș Bogdan președinte al României.

În realitate, chiar dacă este un an greu, chiar dacă sunt ceva cheltuieli de făcut, nu organizarea alegerilor ne costă mult, ci întreținerea partidelor politice, precum și decontarea cheltuielilor electorale pentru toți candidații care au obținut peste 3% din voturi, indiferent de alegeri.

2016 a fost primul an în care

statul român a decontat cheltuielile din campaniile electorale ale competitorilor. Nu pe ale tuturor, ci doar pe ale acelora care au obținut mai mult de 3% din voturi. Și nu pe toate, ci doar pe cele prevăzute în lege.

Această oportunitate legală a apărut, culmea, nu la presiunea vreunui partid parazit, ci a „societății civile“. O mulțime de oameni care promovează politici de dreapta au susținut acest comunism bugetar, conform căruia statul este obligat să deconteze cheltuielile tuturor perdanților, ale tuturor celor care nu reușesc să convingă electoratul să-i aleagă, indiferent de câți bani ar pompa în campanie.

Un partid care nu obține 5% din voturi nu va avea niciodată parlamentari, nu va avea europarlamentari, nu va avea consilieri județeni sau locali. Dar i se vor deconta banii cheltuiți în campania electorală, dacă a obținut peste 3% din voturi. Genial.

Mai genial, dacă ne-am putea exprima în acest fel (nu prea putem, dar forțăm nota), este că românii sunt obligați să plătească, toți, pentru propagarea unor mesaje cu care nu sunt de acord, de cele mai multe ori, sunt obligați să plătească pentru promovarea unor minciuni și sunt obligați să plătească pentru a putea fi răspândite mesaje xenofobe și extremiste. Căci legea nu interzice decontarea campaniilor electorale cu mesaje extremiste, de exemplu. Plătim, așadar, din banii noștri campaniile electorale în care sunt propagate mesaje îndreptate împotriva bunăstării noastre, a celor mai mulți dintre noi. Libertatea de expresie ar putea presupune că și aceste mesaje trebuie rostite și auzite. Dar în nici un caz libertatea de expresie nu înseamnă că eu trebuie să plătesc pentru campania electorală a lui Șoșoacă, de exemplu, dacă nu sunt de acord cu ea.

Cât de mult ne costă

organizarea alegerilor? Nu chiar atât de mult.

De exemplu, pentru alegerile parlamentare din 2020, ultimele de până acum, s-au alocat 640 de milioane de lei, dar s-au cheltuit doar 358 de milioane. De lei. Cam la fel costă și localele, europarlamentarele și prezidențialele, cu mici variațiuni. În total, alegerile de anul acesta nu ne vor costa, din punct de vedere al organizării, mai mult de 300 de milioane de euro.

De banii ăștia, ne alegem: reprezentanții în Parlamentul European pentru următorii cinci ani; primarii, consilierii locali, consilierii județeni și președinții Consiliilor Județene pentru următorii patru ani de zile; senatorii și deputații pentru următorii patru ani; președintele pentru următorii cinci ani.

Pe de altă parte, cu aceiași bani vom cumpăra aproximativ 50 de rachete Patriot PAC 2 GEM-T, a căror perioadă de viață va expira peste cinci ani (zece cu niște investiții suplimentare). Dacă nu intrăm în vreun război, după cei cinci ani de viață rachetele Patriot vor fi complet inutile. În plus, ele nu vor fi elaborat și votat nici o lege, nu vor fi asfaltat nici o stradă, nu vor fi construit nici un spital, nici o grădiniță, nici un kilometru de șosea. Nici măcar nu vor fi călătorit pe bani mulți în țări exotice.

În schimb, campaniile electorale

ne scot cam mulți bani din buzunar fără ca acest lucru să fie neapărat unul foarte democratic.

În 2020, de exemplu, 226 de candidați la președinția celor 41 de Consilii Județene din țară au obținut peste 3% din voturi în circumscripțiile lor. Asta înseamnă că statul le-a decontat integral campaniile electorale.

Legea le permite să deconteze, pentru campania electorală, echivalentul a 200 de salarii minime brute pe țară. Astfel, 226 de candidați la funcția de președinte de CJ au dreptul să li se deconteze cheltuieli electorale în valoare de 45.200 de salarii minime brute pe țară. La valoarea de la 1 ianuarie 2024, cea care se va lua în calcul pentru decontarea cheltuielilor, asta înseamnă 149.160.000 de lei. Ăștia vor fi, în mare, banii pe care va trebui să-i plătim pentru campaniile electorale ale celor ce se visează președinți de Consilii Județene.

Pentru fiecare candidat la funcția de europarlamentar, partidele care trec de 3% la europarlamentare pot cheltui și li se pot deconta 750 de salarii minime brute pe țară. Pentru fiecare candidat! Iar o listă de candidați la PE conține 43 de oameni, cu tot cu supleanți. Cum legea nu diferențiază, orice partid care trece de 3% poate deconta câte 750 de salarii minime brute pe țară pentru fiecare dintre cei 43 de candidați. Sunt, de obicei, șase partide care trec, la europarlamentare, de pragul de 3% – cinci trecând de 5% și întrând în PE (ultima dată au fost șapte care au trecut de 3% și șase care au intrat în PE), iar asta înseamnă 258 candidați, respectiv 193.500 de salarii minime brute pe țară care pot fi decontate pentru campania electorală. Adică 638.550.000 de lei.

La prezidențiale se vor deconta câte 20.000 de salarii minime brute pe țară fiecărui candidat care trece de 3%. Șase candidați, în medie, înseamnă 120.000 de salarii minime brute pe țară, adică 396.000.000 de lei.

Și calculele pot continua

cu cele 60 de salarii minime brute decontabile pentru fiecare candidat la funcția de deputat  sau senator (alte minimum 195.000 de salarii minime brute), cu decontarea cheltuielilor candidaților pentru cele 3.200 de Primării și 3.200 de Consilii Locale din țară. O cârcă de bani, realmente. Iar dacă pentru alegeri este OK să cheltuim noi, contribuabilii, pentru finanțarea campaniilor electorale nu mai este OK.

Așa cum nu este OK să plătim noi pentru finanțarea cultelor, ci doar credincioșii practicanți, nu este OK să plătim nici pentru finanțarea campaniilor electorale ale partidelor sau candidaților independenți. În definitiv, democrația presupune și să pot selecta ce opinii și proiecte sprijin. Dar asta pot să o faci individual, benevol. Dacă mă interesează politica și vreau să susțin inclusiv financiar un partid, trebuie să fiu liber să fac asta, donând acelui partid cât vreau eu pentru a-și duce programul la capăt. Conform legii actuale, orice contribuabil este obligat să contribuie în mod egal la promovarea ideilor oricărui partid care obține minimum 3% din voturi. Nici măcar nu se face o diferențiere în funcție de numărul de voturi. În campania electorală, un partid care nu este apreciat decât de 3% dintre alegători va putea cheltui fix la fel de mult ca unul care are idei și programe apreciate de, poate, peste 50% din alegători.

Legea mă obligă pe mine, contribuabil, să vărs la buget bani din care va fi plătită campania electorală a lui Șoșoacă, chiar dacă Șoșoacă va cere în campania cu pricina ca cei asemeni mie să fie omorâți cu pietre în piața publică. Asta nu mai e nici libertate de expresie și nu este nici democrație. Este prostie.

Nu economisim nimic dacă vom comasa alegerile, așa cum își doresc strategi îndoielnici precum Rareș Bogdan, dar avem enorm de pierdut dacă mai continuăm să plătim noi, din banii noștri comuni, costurile campaniilor electorale. Sunt sute de milioane de euro care se vor duce pe campaniile unor  oameni care transmit mesaje dăunătoare democrației și libertăților de tot felul. Pe astea nu vrem să le mai plătim noi. Nici pe astea, nici minciunile eterne ale majorității politicienilor.

Dacă acceptăm, în continuare, să fim mințiți și înjurați în campaniile electorale și să mai și plătim pentru asta, suntem, cu adevărat, cele mai proaste victime cu putință.

7 comentarii

  1. #1

    Articolul deschide o Cutie a Pandorei. Sunt fara numar contributiile TUTUROR cetatenilor, pentru bunastarea doar a UNORA: de la pensiile speciale la subventiile pentru o multitudine de investitii „verzi” si personale; de la reduceri la biletele pe mijloacele de transport in comun pana la alocatiile pentru lene si la subventiile la pretul Gigacaloriei; s.a.m.d. Multe din ele pe baza „principiului solidaritatii”: de la cu cei nevoiasi pana la cu cei cu meleoane in conturi. Ca-n capitalism!
    Faptul ca autorul il contrazice ( si-i dau dreptate) pe Doru B. in demersul acestuia privind oportunitatea inarmarii Ro. este un exemplu de democratie intr-o redactie. Chapeau!

  2. #2

    Trebuie să obigăm politicienii să răspundă material pentru promisiunile neîndeplinite. Să le cerem să depună garanție materială pentru promisiunile din campania electorală și să se execute garanția când nu sunt îndeplinite promisiunile.
    Trebuie să cerem liste electorale întocmite pe străzi și pe scări de bloc, să vedem câți vecini avem pe listă și câți din ei se prezintă la vot.

  3. #3

    individul din poza alde rares bogdan nu este decât un lătrau politic, s’a crezut buricul pământului dar nu este decât moțul …anului, un pupator de ..uri care si-gasit acum unul asa cum ii place lui : unul gras și plin de osanza cel al,,, aaa ,, pifanului,,, ma,,,ciuca @” Limbric politic marș la locul de unde ies limbrici @@

  4. #4

    Corect, am luat articolul pe diagonala, aveti dreptate. Daar!, nu apar spre comparatie euro-ii cheltuiti in campaniile de demitere a lui Basescu.
    Ca basist convins iremediabil, consider ca cele doua campanii de demitere au dat proba de om politic si de stat autentic, despre cat de abil, pline de inteligenta politica au fost conduse.
    Oare cati bani a cheltuit basescu atunci ?
    Chiar asa, cine isi mai aminteste, bataliile electorale ale lui basescu raman in istoria luptelor politice ca pagini de manual. Tehnic vorbind.

    • #5

      Probabil locuim in universuri diferite. Le iau de la coada. A pierdut ambele alegeri prezidentiale, pe cele din 2004 la scor mare, era ud tare, contestase zgomotos rezultatul turului doi, a cerut si anularea. Dupa ce softul a dat rezultatul ”dorit”, nu a mai zis nici pâs de anulare. Cele din 2008, cred ca daca ne amintim doar de ambasada de la Paris unde s-au stampilat buletinele de parca ieseau direct din imprimanta, nu cred ca mai e cazul de alte discutii. Iar de erata chiorului fost jurisconsult la BJATM BN ajuns presedintele CCR la referendumul al doilea iar cred ca ne amintim cu totii. Cati a bani a cheltuit? Dar cati bani publici s-au cheltuit in beneficiul sau in cele trei ocazii mentionate? Iar la referendumul al doilea a cheltuit si Departamentul de Stat biletele de avion si cazarea la Bucuresti.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint