Democrația românească s-a vindecat definitiv de confruntările între candidați înainte de alegeri.
I-au rămas însă vechile reflexe, ca și cum însă mintea percepe pe mai departe membrul amputat.
Președintele, premierul, diverși alții reclamă, în numele democrației, comportamente responsabile, civisme de tot felul: e de datoria cetățeanului să voteze, nu lăsa pe altcineva să decidă pentru tine, au murit oameni pentru ca tu să ai dreptul de a… Și așa mai departe.
Nu-mi amintesc să fi murit cineva pentru traseism, pentru marele trafic de alegători făcut cu vizele de flotant sau pentru infinita nesimțire a candidaților care nu vor să se prezinte la confruntări cu ceilalți candidați.
Democrația românească se schimbă sub ochii noștri, iar în acest timp noi, cetățenii, suntem acuzați de deviaționism.Tot în comportamentul nostru se pare că e ceva care strică jocul. Din contra, zic, cele mai multe modificări ale reflexelor democratice au loc în zona politică și, culmea, în zona comportamentului jucătorilor din media. După scandalul iscat de refuzul lui Klaus Iohannis de a se întâlni cu Viorica Dăncilă înainte de alegerile prezidențiale, toată treaba asta cu confruntările electorale a devenit parte a trecutului, o coadă pierdută de democrația noastră pe drumul evoluției.
Președintele era mulțumit de campania electorală. Pare că e un compliment făcut de o firmă germană de fiare de călcat unui producător român de capace de canal. Nu a existat, în cei treizeci de ani de după Revoluție, o porcărie mai anostă decât această campanie electorală. Eh, în sfârșit, ceva ce se aseamănă cu nimicul este pe gustul președintelui Iohannis. Nici nu vreau să-mi imaginez cum ar arăta o campanie parlamentară pe aceleași coordonate. Mizez pe mintea useristului de pe urmă și pe atacul prin surprindere dat de USR-PLUS lui Iohannis și PNL-ului.
Ceva trebuie să se întâmple, n-o fi murit democrația de tot, în timp ce unii și alții o văd dansând.