Jurnalul lui Kim Jong Un (lider supraponderal al Coreei de Nord)
15 decembrie 2012 – Dragă jurnalule, ar trebui să încetez chestia asta cu înfometarea populaţiei. La ultima paradă militară la care am participat am avut senzaţia că mai mulţi cetăţeni se uită la mine cu jind şi îşi închipuie un pui rotisat imens, îmbrăcat într-o uniformă militară foarte şic.
17 decembrie 2012 – Mă enervează foarte tare cînd ninge. Toţi terminaţii ăştia ies ca hămesiţii pe străzi şi încep să lingă pe jos strigînd „Îngheţată! Îngheţată!“. Voi sînteţi nebuni? Cine v-a dat voie să mîncaţi?
18 decembrie 2012 – Raportez cu mîndrie că progamul nuclea… spaţial al Coreei de Nord e un succes. Cine ar fi crezut că nişte rachete pentru Revelion, cumpărate din Dragonul Roşu, pot să ridice un satelit atît de sus în atmosferă?
19 decembrie 2012 – Sînt foarte dezamăgit de relaţiile bilaterale dintre Coreea de Nord şi România. Am încercat să comand şaorma de la Dristor Kebab şi mi-au spus că pot să mi-o aducă în 20-25 de ani şi cel mult pînă la cîmpul minat din faţa ţării. Păi, ce fac eu pînă atunci, că sigur mănînc şi îmi stric pofta de mîncare?
Jurnalul lui PSY (senzaţie a Internetului, interpretul piesei „Gangnam Style“)
12 decembrie – Toată lumea care vede pe YouTube clipul meu de mare succes crede despre mine că sunt chinez. Băi, frate, n-am mai văzut atâta ignoranţă. N-ar putea să aibă şi ei mai multă acurateţe şi să mă confunde cu un nord-coreean?
14 decembrie – Nesimţitul ăla gras din fruntea Coreei de Nord a avut tupeul să spună despre mine că sunt mai sărac decât un soldat mediu de-al Phenianului, deoarece, în timp ce militarii lor au cai, eu doar mimez că merg pe unul. Să spunem că are dreptate. Există totuşi o deosebire esenţială între mine şi un soldat nord-coreean, deoarece eu, dacă aş avea totuşi un cal, nu aş fi la fel de tentat să-l mănânc.
17 decembrie – Dragă jurnalule, Kim Jong Un îmi propune acum să facem o lansare împreună. Eu să lansez un videoclip nou, el – o rachetă nucleară. Mai mult, vrea să-i compun o melodie patriotică haioasă. Nu prea ştiu ce să-i răspund, deoarece nu vreau să mă înţeleagă greşit. Ar putea să pună refuzul meu pe seama faptului că sunt foarte ocupat, pe când eu, de fapt, îi spun nu pentru că-l consider un dement care-şi înfometează populaţia şi merită să moară în chinuri.
Publicat în Cațavencii, nr. 50, 19-25 decembrie 2012