Nu demult, am urmărit cu neîncredere un clip în care un ins serios, sobru, atoateștiutor se plîngea că jumătate dintre adolescenții occidentali au buba la creier, adică sînt depresivi, un sfert au tendințe suicidare, iar peste 10% au încercat măcar o dată marea (trecere) cu deștu’. Măi, să fie! Nu cumva treaba asta e scoasă din burtă? Că așa încep toate anunțurile cu sfîrșitul lumii. Lumea e pe marginea prăpastiei, nu mai e morală, nu mai sînt prințipuri… Așa că, suspicios din fire, am început să răscolesc netul. Ce să vezi, nu e chiar așa, dar e cam albastră situația.
Unele studii din SUA raportează că aproape 1 din 5 adolescenți și tineri adulți (aproximativ 20%) suferă de depresie în ultimul an. Nenorocita atacă la baionetă fetele, adolescentele, care prezintă de două ori mai multe cazuri decît băieții. În general, între 10% și 20% din adolescenții din țările occidentale pot avea simptome relevante de depresie, cu variații regionale și sociale semnificative. Procentajul tinerilor depresivi, cu vîrsta între 15-19 ani, este de aproximativ 3.5% pentru cazurile diagnosticate clinic de depresie, conform OMS. E o medie generală, cu variații între regiuni și țări dezvoltate. Totodată, date recente arată că simptomele depresive moderate pînă la severe pot afecta un procent mult mai mare, unele studii raportând pînă la 20-30% din tineri cu astfel de simptome, mai ales după impactul pandemiei de COVID-19, care a dus la o creștere semnificativă a problemelor de sănătate mentală în această grupă de vârstă. Ei, cu pandemia ne-am lămurit. Dar pandemia a trecut de cîțiva anișori. Ce îi mai chinuie pe tineri? De unde vine creșterea accelerată a depresiei? Ce să vezi, taman din motorul civilizației, din AI. Medicii raportează tot mai des tineri cu tulburări psihotice, influențați masiv de dialogul purtat cu chatboții. E exemplar cazul unui adolescent internat cu sindrom sever. Părinții și medicii au descoperit cu stupoare că tînărul discuta aproape continuu cu 50 (sau 500, nu mi-e clar) de boți, fiecare cu o altă identitate, cu alte răspunsuri și cu o altă „personalitate“. Mintea lui fragilă a alunecat pe toboganul Inteligenței Artificiale și și-a fracturat toate osișoarele. Multe surse constată că, în discuțiile tot mai dese, tot mai stufoase și tot mai îmbîrligate pe care adolescenții le poartă cu AI-ul, entitatea se „prinde“ că are de a face cu o minte încă neformată și, ca un drog foarte plăcut și ușor de administrat (fără înțepătură), inundă toate cotloanele. Cazurile se înmulțesc exponențial, tinerii de care vorbesc se rup de lume, nu mai au capacități reale de comunicare, ci exclusiv virtuale, în care plăcerea, ca o masturbare pe text, acoperă sirenele realității, alea care vor să-l devoreze. Ce s-a descoperit e mai tare ca moartea. Omulețul e luat în stăpînire și „reeducat“ cu vorbă bună sau cu vorbă în doi peri să devină, și el, un bot.
O să mă întrebați cum s-a ajuns aici. Invadatorii au fost, cel puțin în ultimul deceniu, printre noi. Toată generația Z (sau aproximativ 70-80% din ea) a fost luată în stăpînire de modele prefabricate. Viața nu mai are sens dacă nu asortezi cafeaua cu șosetele, dacă nu deții (cu orice preț, uneori cu cel al crimei) obiectele, talismanele care te înalță la statutul de om sintetic. Nu e vorba de un telefon, un tenis, o culoare. E o întreagă mașinărie socio-economică în care individul tînăr e păpat cu fulgi cu tot. Sau credeați că Labubu e pentru proști, iar ciocolata Dubay e un moft? Nu, ele, toate, sînt însăși viața. Grupurile nu se mai pot constitui decît pe baza semnalelor, posesiei. Orice altă discuție, orice alt obiectiv sînt anulate din start. Viața, singura viață posibilă e în interiorul/exteriorul obiectelor posedate. Și avem următoarea ecuație: cei care au și cei care nu pot să aibă, dar vor să fie. Belgienii de la mijloc ori nu există, ori s-au dus la crîșmă.
E un complex industrial sociologic, în care victimele cresc, prin supunere oarbă, veniturile manipulatorului. Aș îndrăzni să compar mintea unui om foarte tînăr cu un pian. Are clape o droaie și orice nepriceput poate zdrăngăni la el. Dar cine știe să execute o melodie devine stăpînul lui. Ei bine, Inteligența Artificială știe, și asta se vede mai ales în creierul secționat al sclavilor. Matrix are o altă înfățișare, nu cea din film. Lumea doarme în fața ecranelor și bot-ul îi cîntă un cîntec de leagăn. Scufundarea a început și cei care încearcă să salveze naufragiații sînt îndepărtați în numele libertății.