Mircea Geoană, prostănacul căruia sistemul i-a furat un mandat de președinte, se află într-un proces de revenire în PSD. Partidul lui, PSRO, duce o bătălie sîngeroasă cu anonimatul și e de așteptat ca, în cîteva zile, s-o piardă. Geoană, în schimb, se pare că va supraviețui. Și chiar dacă el, personal, stîrnește încă antipatia unor baroni mai brutali din sudul țării, agenda lui de telefon are întreaga admirație a partidului. Geoană e, în diplomație, genul de femeie ușoară, puțin trecută, care încă stîrnește dorințe și deschide uși. Relațiile lui pe ruta americană depășesc cu mult imaginația erotică a tuturor foștilor miniștri de Externe însumați.
În timp ce pesedistul de rînd mîngîie mielul și se întreabă dacă Dragnea poate învia din morți așa cum a reușit Iisus, Geoană își vopsește ouăle în roșu-PSD. Mesagerii din Kiseleff plimbă pe la nasul Prostănacului momeala Ministerului de Externe, folosind o lansetă de știucă primită de la lider. Condiția acestei răsplăți e implicarea lui Geoană într-o operațiune de cucerire a Occidentului în favoarea PSD.
Se ia în calcul un fel de fuziune cu PSRO, așa, de ochii lumii, apoi numirea lui Geoană într-o poziție care i-ar legitima turele prin capitale. Într-un orizont de șase luni, soțul Mihaelei ar trebui să producă ceva la nivel semi-înalt, adică o vizită la Parlament a unui secretar al Apărării sau șef de Congres. Iar în caz că n-o să-l pună nimeni la Externe, s-a luat în calcul și altă variantă de plată. Geoană cică s-ar mulțumi și să-l sune Vanghelie, să-i mai dea niște ceasuri.