Că e o catedrală mare, din aur, sau că sunt o mie de bisericuțe din lemn de soc în vârf de deal, e exact același lucru. Dumnezeul care intră acolo trebuie să știe că au fost construite de către o organizație cu statul special în statul român, statut creat și întreținut prin complicitate cu partidele. Ba, mai mult de-atât, prin evaziune fiscală din biznisurile pe care le are BOR-ul.
Singura discuție cu sens despre BOR este în legătură cu banii publici, scutirile de taxe și afacerile pe care le face Daniel. Smerit, nesmerit, foarte nesimțit, cum crede fiecare, Patriarhul Daniel este capul unui grup de interese cu statut preferențial în statul român. Catedrala Mântuirii este, în parte, din bani publici, bani cerșiți la guvern și pe la Consilii Județene, iar asta e tot ce contează. De ce a funcționat și de ce funcționează mai departe cerșeala știm foarte bine: pentru că influență la popor și pentru că voturi la alegeri.
Evident că enervezi când faci o glumiță proastă despre aceste afeceri, pe ideea că: ce ne deranjează, de fapt pe noi, n-ar fi că se iau banii publici, ci că va fi catedrala prea mare; am fi preferat ceva mai intim și din niște materiale lemnoase. E fix aiurea și fără nici o legătură cu marea problemă pe care, da, o reprezintă BOR.
Că Patriarhul Daniel își îmbracă burdihanul în platină și pietre prețioase în timp ce babele îi cad la picioare cu un covrig în vibrându-le mistic în stomac e ceva amuzant, ridicol și crud. Dar când acele țoale penibile ar fi cumpărate din tot felul de scutiri de taxe și evaziune atunci e o problemă. Și cum ar fi să faci o melodie că Dumnezeu ar prefera ca Patriarhul să nu-și ia țoalele alea, ci altele, cu mult mai mult bun gust și din altfel de stofe, mai simple, mai cu gust?
Așadar, în melodie, VIP-urile vorbesc de autenticitate, despre faptul că această Catedrală a Mântuirii e o dezertare de la ortodoxia autentică. Nici nu trebuie să comentăm dacă e sau nu. Dar e amuzant cum cântă despre autenticitate tocmai unii ca: Esca, Bittman, Bănică Jr. sau Oreste.
Fără discuție, intențiile au fost bune și oamenii au vrut să ne spună că neamul nu are nevoie de o catedrală de neam prost, însă a ieșit o prostie. Altfel, cu ars de cărți și tot restul, nici nu are sens să vorbim.