Nici măcar nu trebuie să te pricepi la economie ca să îți dai seama ce face ANAF. Asta mi se pare foarte grav. Că totul se petrece cumva la vedere, nu se mai ascunde nimeni. Nu există un plan diabolic, elaborat de niște băieți care au studiat la Chicago avantajele pieței libere cu Milton Friedman, iar acum au fost activați de o organizație teroristă ca să distrugă capitalul românesc. Nu, tati! Se joacă direct, cu crampoanele pe tibie, cu bâta-n cap, la vedere.
Ideea de la care pleacă ANAF la vânătoare de firme românești mijlocii, mici și foarte mici e simplă: românii sunt hoți, românii fură, românii trebuie pedepsiți. Se pleacă de la ideea că dacă ai o firmă, atunci sigur ești hoț. De ce? Și mai simplu: pentru că există firme ale unor români care fură. Care sunt hoți.
Da, răspunsul ăsta-l primesc, în multe locuri din țară, afaceriștii români care s-au trezit peste noapte cu firmele închise: ”Ne scuzați, știți, dumneavoastră poate sunteți OK, poate că aveți firma în regulă, vă plătiți taxele, dar să știți că noi vrem să găsim firmele-fantomă”. Să moară mama dumitale? Păi, dacă eu îmi plătesc de ani întregi datoriile la data de 25 ale lunii, dacă vedeți că am angajați, am contracte, depun situații financiare, de ce mă considerați firmă-fantomă și îmi blocați codul de TVA înainte de a mă întreba de sănătate? E, aici răspunsul organului e și mai frumos: ”N-avem oameni să verificăm pe toată lumea, așa că asta e”.
Să ne înțelegem, când ți se suspendă codul de TVA
e ca și cum ți s-ar radia firma, nu mai poți funcționa, pierzi tot în 24 de ore. Fluxul financiar se duce pe apa sâmbetei, plățile scadente năvălesc peste tine, contractele intră în penalități sau sunt reziliate, angajații nu-și primesc salariile. Ești mort. Pentru cei care nu se pricep chiar deloc, trebuie spus că o firmă nu poate funcționa dacă rămâne peste noapte fără codul de TVA. Adică poate, dar cu o condiție care o aruncă afară de pe piață: să crească serios cheltuielile.
O situație citată la începutul acestui an de Ziarul financiar arată că firmele româneşti deţin 47% din cifra de afaceri globală a companiilor locale, faţă de 49% cele străine, restul de 4% aparţinând companiilor de stat.
Interesant este că doar 138 de companii cu capital privat românesc au afaceri în echivalent de peste 50 milioane de euro, faţă de 322 de firme cu capital străin şi încă 30 de firme de stat. Și mai interesant este că-n intervalul 10-50 milioane de euro se confruntă circa 1.300 de firme cu capital străin şi 1.000 de firme cu capital românesc privat. Dar și mai interesant e că mai jos noi, românii, suntem la putere. Da, firmele românești domină grupa 2-10 milioane de euro, cu circa 7.200 de companii, faţă de 2.700 de firme străine. Iar cel mai jos, în liga județeană, unde se zbat oamenii care contribuie lunar la economia asta nenorocită, încăpățânându-se să nu trăiască din ajutorul de șomaj, deci în grupa de sub 2 milioane de euro, raportul este de 415.000 de firme româneşti la 34.000 de firme străine. E, unde s-a gândit ANAF să lovească? Sus, la liga națională? Nu, tati! Jos, la bază! ANAF dă ca Vanghelie acum, la rotula de jos! Să cadă economia României din picioare și să fie vinovați pentru asta, cumva, tot românii.
16.000 de firme, din cele 40.000 analizate de Fisc,
au fost închise. Mă rog, ei zic că nu le-au închis, dar explicația ANAF sună cam așa: ”Da, ai dreptate, am intrat peste tine în casă, ți-am băgat un cuțit în inimă, ți-am luat tot, ți-am violat și nevasta, că era bună, plm, n-am putut să ne abținem, dar uite, tu ești la terapie intensivă, n-ai murit, ai încă șanse să scapi, așa că nu te mai plânge!”.
Ca să vă dați seama de amploarea acțiunilor ANAF, patru din zece firme au primit un răspuns negativ de la Fisc, în ultimul an şi jumătate. Iar patronii reclamă că întreaga procedură nu este transparentă şi că nici măcar nu li se explică de ce au fost refuzaţi.
Vreți să știți cum a decurs una din discuțiile dintre un patron care a fost la un pas de a i se închide firma și agenții de la Fisc? Omul a mers la ANAF cu mărețul formular 088, care trebuie completat la orice mișcare faci cu firma. Și când spun formularul 088, să nu vă lăsați păcăliți de denumire. Să nu vă gândiți la o declarație, ceva, da? E vorba de o roabă cu acte, nene! Duci la Fisc și informații exacte despre laptele pe care l-ai supt de la mă-ta! Altfel, ești belit. E, un om care și-a vândut un apartament, pe care avea sediul social al firmei, a făcut greșeala să fie corect și să-și schimbe sediul social în acte. Atât i-a trebuit! 088. Care 088 presupune și un interviu cu doamnele de la Fisc. Unde are loc următorul dialog:
– Doamnelor, plătesc taxele la zi, am contracte, am angajați, n-am întârziat dările la stat nici măcar o zi, de când am firma, care e problema?
– De ce nu sunteți angajat la firmă?
– Pentru că nu sunt, doamnă. Eu sunt administrator și am optat să mă plătesc din dividende, în fiecare an. Totul e la vedere, puteți verifica.
– Nu e bine, trebuie să vă angajați la firmă.
– Păi, și dacă mă angajez e totul OK?
– Da, e în regulă, veniți cu contractul de muncă înregistrat și vă lăsăm să funcționați în continuare.
Dar e OK ca administratorul să nu fie angajat la firmă. Da, legal, poate fi angajat sau nu. E alegerea lui. Dar iată cum cei de la Fisc le impun oamenilor ce să facă, la firmele lor. Pe banii lor! Altfel, toate încercările de a le explica oamenilor Fiscului că au un comportament abuziv s-au lovit de ridicări din umeri și amenințări voalate.
Alt exemplu, citat de Digi 24, este cel al lui Marius Focşa. Acesta are o afacere cu 26 de angajaţi în domeniul construcţiei de decoruri, iar în vară s-a trezit că nu mai poate face afaceri, deşi era la zi cu toate dările. Fără o înştiinţare, ANAF a anulat codul de TVA al firmei, aşa că societatea nu mai putea să deducă această taxă. De aici, tăvălugul de care vă povesteam mai sus: omul n-a mai putut factura, nu a mai avut din ce să achite ratele bancare, nu a mai primit bani, pentru că avea un comportament fiscal dubios. Deci salarii neachitate și așa mai departe. Totul, de la o schimbare de administrator. De fapt, nu se știe de la ce, pentru că omul n-a aflat încă, deși Fiscul și-a recunoscut greșeala după vreo trei luni.
”Bine, săracilor, hai că vom discuta și cu voi”,
înainte de a vă lua gâtul, spune abia acum Fiscul, în urma scandalului declanșat de oamenii călcați în picioare de această instituție. O instituție a cărei comandă e clară. Adică, băieți, aveți de ales dintre două variante: fie aveți un ordin, adică vă pune cineva să omorâți capitalul autohton, distrugând firme pe bandă rulantă și, odată cu ele, viețile unor oameni, fie sunteți foarte, foarte proști!
Cu ce îi mai încălzește pe cei care și-au pierdut deja afacerile că de acum înainte vor fi chemați la discuții reprezentanții firmelor, înainte de a se lua aceste decizii abuzive? Și cum e posibil să anunți ușurarea acelui blestemat de formular 088, o imensă porcărie de la un capăt la altul, și intervievarea patronilor, după ce ai sistat activitatea a 16.000 de firme? Apoi, dacă nici ăsta nu e atentat la siguranța națională, atunci doar ziariștii mai sunt.
Iar dacă o firmă a fost închisă abuziv în urma acestei acțiuni, cineva trebuie să plătească. În ani, în bani, nu contează. Ideea e să plătească. Fiindcă voi sunteți puși acolo pentru firme, nu firmele funcționează pentru voi!
Ce nu înțeleg acești băieți care ne conduc și care n-ar deranja nici cu o floare o multinațională – care scurge din România milioane de euro zilnic, reducându-și profitul, pentru a nu plăti impozite – este că, peste tot în lume unde există prosperitate, există instituții economice incluzive, care-i încurajează și îi sprijină pe cetățeni și le garantează toate drepturile, astfel încât aceștia să participe activ la economie. Or, prin comportamentul său, Fiscul românesc seamănă în ultimul timp mai degrabă cu o instituție specifică unei economii de tip extractiv, în care puțini oameni storc toate resursele de la cei mulți, nepermițându-le să își ia soarta în propriile mâini, să contribuie la economie și să prospere. Ei, familiile lor, angajații lor.
Așa că problema nu e un nenorocit de formular, dă-l dracului, am fost nevoiți în 25 de ani să ducem la stat garnituri de tren pline cu hârtii! Problema, fraților, este această viziune greșită asupra economiei, viziune care reiese din comportamentul instituțiilor fiscale din România. Hai, moarte ușoară să avem!