Despre manipularea acestor zile

PSD e într-o situație dificilă, aproape imposibilă. N-are un rival politic vizibil, pe care să-l atace în câmp deschis. Dacă problema lui Liviu Dragnea era Opoziția, atunci Antena 3 ar fi defilat zilele astea ca o formație de paradă pe sub Arcul de Triumf: am fi văzut numai documentare de Oscar despre Orban și Iohannis, anchete de Pulitzer despre USR și niște execuții sumare printre parlamentarii liberali de care n-a auzit nimeni.

Doar că Opoziția nu pune probleme,

e discretă ca un pensionar somnoros. Ce-l supără pe Dragnea sunt protestele, oamenii care ies în stradă, agitatorii de Facebook, clasa mijlocie care-i anti-PSD încă de pe vremea lui Iliescu și corporatiștii care și-au făcut un mic Occident în nordul Bucureștiului. Cu ei ce faci? E un conflict asimetric. Nu poți să-i iei pe fiecare în parte și să le demolezi bunele intenții și probitatea. Nu-s niște aleși care să dea socoteală în fața ta.

Tot ce poți să faci e să-i ataci la grămadă, ca gloată. În aceste zile în care Dragnea, deși condamnat, se baricadează la guvernare ca într-un buncăr administrativ, singura grijă a ziariștilor aserviți Puterii a fost să spună cât de neinformați sunt manifestanții. Un moment trist pentru presă. Atunci când îi spui cuiva că nu e destul de bine informat ca să aibă o anumită opțiune politică, s-a terminat cu democrația.

Același criteriu, aplicat în cealaltă tabără,

ar desființa din start orice grup de oameni dispuși să voteze cu PSD. Cu exigența informării corecte, mitingul tricourilor albe încetează a mai fi o adunare politică și se transformă într-un imens flash mob pentru Dero.

Celor de la protestele anti-PSD li se reproșează că n-au citit integral textul legii, că prevederile din noile Coduri se pot intrepreta și altfel. Chestii de finețe, care evocă mai degrabă o dispută scolastică. În același timp, la mitingul lui Dragnea e mare lucru dacă scoți de la unul dintre participanți o scandare obosită despre cum e Iohannis nazist. Atunci zici, plin de mulțumire: da, bravo, măcar a venit din convingere, nu pentru că l-a plătit partidul.

E nevoie, cred, de un elogiu al ignoranței în democrație.

Alegerea politică n-are o bază epistemică, votul nu depinde de o evaluare plină de acuratețe a realității. Dacă introducem asemenea exigențe, îi transferăm toată puterea celui care decide discreționar ce interpretări sunt corecte. Alegerea politică se bazează pe ce cred oamenii că e bine pentru ei pe moment, nu pe un standard obiectiv, independent de aceste iluzii. De multe ori, sunt decisive atașamentele de clasă și de grup, exaltările ocazionale, figurile charismatice. Votul nu e rezultatul unui calcul matematic și nici urmarea necesară a aplicării unui algoritm.  Mulți dintre participanții la proteste nu știu exact care-i problema cu noile Coduri și cu siguranță nu le-au citit. Alții pur și simplu habar n-au pentru ce protestează. Și e normal să fie așa, pentru că energiile care schimbă guverne n-au nimic în comun cu opinia informată a unor juriști. Uneori, democrația e mult mai simplă de-atât. Se poate întâmpla ca o categorie socială să antipatizeze constant un partid, fără ca la mijloc să fie o altă manipulare în afară de scurtăturile mentale pe care oricum le folosim.

Există o preocupare legitimă pentru partea nevăzută a societății.

”Statul paralel”, cum i-a zis, cu aerul că inventează apa caldă, Liviu Dragnea, deși folosește o marotă specifică populiștilor fără cultură democratică. Însă problema pe care-o are acum PSD e că a compromis orice discuție serioasă despre servicii, securiști, manipulări etc. Era nevoie, dar nu se mai poate.

Probabil că există abuzuri în zona asta nevăzută ale societății, dar e greu să le invoci atunci când ți-ai risipit credibilitatea pe scenarii absurde, care sfidează simțul comun, cum e ăla cu românii care au huiduit-o pe Halep, nu pe Firea.

Atunci când e nevoie ca oamenii să aibă încredere-n tine, e o prostie să minți complet gratuit, pe chestii care-s ușor de verificat și evidente pentru toată lumea.

Adevărata discuție despre jocul politic al serviciilor și al DNA e posibilă abia după ce dispare Dragnea din spațiul public. Un pas în spate al șefului PSD e cea mai proastă veste pe care ar putea s-o primească statul paralel.