1. Figura cu luatul Serbiei ostatec n-a ţinut. Vom intra în Schengen la calendele olandeze. La îndemnul diplomatului Băsescu ne putem răzbuna intern pe bulbii de lalele şi pe pătrunjelul îmbunătăţit genetic. Ba chiar, putem să-l rugăm pe Poponeţ să fumeze mai puţin, ca să-i lovim şi la iarbă.
2. Am semnat un protocol pentru protecţia drepturilor minorităţilor cu Serbia, e drept, dar l-am semnat sucind mîna la spate celui mai nărăvaş popor din Balcani. Îl puteam semna şi la un şpriţ, acum cîţiva ani, mai ales că aici am vădit, prin preşedintele nostru, destulă competenţă. Pentru un an-doi, cred că ruta de vacanţă spre Croaţia-Slovenia-Italia e nerecomandabilă prin Belgrad.
3. Am semnat, tot cu mîna preşedintelui, tratatul privind guvernanţa fiscală în UE. E foarte bine. Ideea că o entitate europeană încearcă să mai dilueze concentraţia mare de furt la guvernare e binevenită. Mita electorală şi dirijarea fondurilor către clientelă trebuie acum să-şi caute noi resurse de creativitate. Avem, aşadar, un document de la UE care îi spune guvernului cum să se abţină de la a face praf PIB-ul. Mai avem unul, de la FMI, care îi spune cum să guverneze. Şi încă unul, nescris, de la Banca Mondială, care îi spune cînd să demisioneze. Întrebarea care se pune e: chiar avem nevoie de un guvern? N-ar fi mai ieftin să optăm pentru un caimacam, o locotenenţă domnească sau un divan format din telefoniste de treabă, care să preia apelurile acestor foruri, să le publice ideile pe internet şi să lase economia să-şi vadă de treabă?
4. La Consiliul European, instituţia unde statele sînt reprezentate, cu excepţia Franţei, de premieri, din partea României a participat iar preşedintele. De data asta existau motive serioase să ne prezentăm şi noi cu premierul. Mai întîi că MRU, cu experienţa lui diplomatică, avea contactele şi înţelegerea necesare. Apoi, ca fost şef al SIE, avea şi ceva informaţii. În fine, ca vorbitor al cîtorva limbi necunoscute lui Boc, ar fi înţeles ce vor nemţii şi olandezii de la noi şi s-ar fi făcut, la rîndul lui, ÎNŢELES. Ceea ce, am rezerve că preşedintele a reuşit. Poate că prezenţa insistentă a lui Traian Băsescu la Consiliul European provine tot dintr-o neînţelegere. Nu-i exclus ca în engleza lui personală, "preşedinte" şi "premier" să însemne acelaşi lucru, aşa cum înseamnă în română.