S-a întîmplat ce era deja cazul să se cam întîmple. Doar că în loc s-o facă Bucureștiul, cum ar fi trebuit, au luat-o brașovenii înainte. Primul festival de stand-up comedy din România a avut, în toată modestia lui de primă ediție, cam tot ce ar trebui să aibă un eveniment de genul ăsta: o secțiune de concurs cu o selecție decentă de 20 de participanți (habar n-aveam că sînt 20 de oameni care vor să facă stand-up), precum și secțiunea de show-uri de după competiție, care a adus cam toate numele importante din stand up-ul românesc.
Pecetea asupra stand up-ului românesc a fost pusă prin 2007, cînd TEO rupea pe Internet cu clipul cu cuvinte vulgare, un superb comentariu despre cum limbajul vulgar devine vulgar doar dacă alegem noi să-i dăm conotația asta. Dar lumea a rămas, din toată treaba asta, doar cu ideea că „pula” este cuvîntul de ordine, chestie care și sperie sponsorii mai ceva ca un gang-bang cu măicuțe și maidanezi la Roșia Montană.
Dar în cele patru zile de festival s-a demonstrat fix contrariul. Deși au fost și comedianți mai slabi, care au dat materialul hack (glume la primă mînă, fără un gînd în spate), publicul i-a recunoscut, i-a taxat și i-a scos din concurs. Știam deja că stand up-erii pot mai mult decît glume ieftine, nu știam dacă și publicul poate duce, dar uite că poate, ba chiar le preferă.
Într-un fel, nici nu cred că prima ediție putea să aibă un oraș mai potrivit sau o anvergură mai corectă. Aștept să văd Stand-up Fest la ediția a 10-a. La cum promite acest festival național, probabil că se va ține la Berlin.
