Diaspora votează iar trei zile, în timp ce românii din țară votează o singură zi. O discriminare abuzivă, aiuritoare, frustrantă, de negăsit oriunde ai căuta-o. Nici acolo unde jungla sau nisipurile invadează statele nu dai de cetățeni mai defavorizați ca cetățenii români rămași în țară. E o formă de rasism geografic, un apartheid pus la îndemîna emigrației, din care George Simion, care a cules 61% din voturile celor plecați, își hrănește urnele.
Un sfert din populația cu drept de vot trăiește peste hotare pentru că a ales o viață mai bună. Unii s-au refugiat economic, alții au plecat dezgustați, dar așa se mișcă popoarele, ăsta e Volkerwanderung-ul antic, modern și contemporan, asta e mișcarea naturală a straturilor sociale, fie că în spatele ei stau foamea, războiul, sila, frica sau aspirația. Scopul acestei fugi e, întotdeauna, salvarea, mai binele. O fi și curaj, și suferință, și chiar eroism în această alegere, dar oamenii pleacă lăsîndu-i în urmă pe cei care aleg să stea și să îndure.
Această segregare în drepturi a adus la Cotroceni forme înapoiate de democrație, regimurile Băsescu și Iohannis, însumînd douăzeci de ani de regres politic, instituțional, social și cultural. Votul diasporei a hotărît cine va călări populația rămasă acasă, în timp ce diaspora însăși a trăit la distanță, în democrații și economii mai bune.
Participarea și răspunderea cetățenilor plecați sînt infinit discutabile, dar plata taxelor și asumarea regimului votat nu fac parte, în mod limpede, din participare și răspundere. Și poate e locul să dăm un exemplu nerușinat, să imaginăm un scenariu îngrozitor, în care această diferență e vizibilă. Să presupunem că România, prin jocul fatalității, ajunge în situația unui conflict militar. Întrebați-vă cîți dintre cetățenii plecați din țară vor da buzna înapoi să se înroleze. Cîți își vor abandona situația sigură din depărtare ca să se întoarcă la recrutare, ca să-și facă „datoria față de țară“? Răspunsul e înspăimîntător.
Cum va pătimi diaspora dacă alegerea lui Simion va împinge România de pe buza prăpastiei în hău? O catastrofă politică la București nu va umfla prețurile în Spania, nu va produce șomaj în Italia, nu va crește taxele în Germania, nu va învrăjbi populația Londrei. O catastrofă politică la București, alimentată de votul întreit, al diasporei, va cocoșa populația României, care va trebui să plătească ani la rînd, înjurînd și strîngînd din dinți, factura acestei discriminări.
Diaspora a fost alibiul unor furturi electorale care au schimbat în rău destinul României, masa de manevră a Serviciilor, marja de eroare în care s-a putut opera în favoarea unui candidat sau altuia, după cum a cerut-o interesul unei mafii civile și militare. Mafia e și azi la locul ei, cu mici modificări. Diaspora e tot acolo, tot mai numeroasă, extaziată și iresponsabilă. Rămîne de văzut în contul cui va fi utilizată: Nicușor sau Simion? La ora asta se așteaptă un telefon sau se dă cu zarul.