De cînd s-au tot plimbat pe la Bruxelles toți subordonații lui Iohannis, cu el însuși în fruntea descălecătorilor, un cuvînt face ravagii prin Vila Lac: di-gi-ta-li-za-re. Rostit lent și răspicat, digitalizarea poate însemna orice, de la achiziția de telefoane ultimul răcnet pentru toți bugetarii agreați pînă la înființarea unor noi firme ale SRI prin care să fie drenați banii pe care statul vrea să-i dea pe diverse soft-uri, pentru că firmele lui Ghiță nu mai corespund.
Dar, din cînd în cînd, din corul sectanților care murmură „di-gi-ta-li-za-re, di-gi-ta-li-za-re“ se aude o voce amețită și insistentă care spune: „Nu avem bani, stăpîne, nu avem bani!“. Cînd slujba se întrerupe, iar stăpînul întreabă nervos cine a vorbit, vocea amuțește și ea. Ceremonia se reia, se recită iar mantra digitalizării, iar se aude o voce amețită care zice, de data asta: „Să impozităm aitiștii, să impozităm aitiștii!“. Iar pauză, iar tăcere, iar reluare, iar vocea: „Am face peste un miliard pe an, am face peste un miliard pe an“. Iar aici nervii boierului chiar cedează: „Băi, Orban, ești sigur? Ai calculat bine? Peste un miliard numai din impozitarea IT-ului? Cîțule, ia notează-ți asta pentru la anu’, că nu se mai poate. Auzi, peste un miliard…“. Și ceremonia se reia, cu vocea amețită din ce în ce mai stinsă: „De lei, stăpîne, de lei…“.