Grea misie pentru avocatul care încearcă să-l facă scăpat pe Georgescu de arestul preventiv. Chiar dacă un judecător de la Tribunalul București zice/scrie că ipochimenul nu e un pericol social, deci poate fi trecut în arest la domiciliu, judecătorii de la Curtea de Apel sînt convinși că mititica e locul din care trebuie să aștepte el judecata. Avocatul care-l apără susține că n-ar fi motive ca Georgescu să stea la închisoare, deși clientul lui e recunoscut ca mincinos notoriu, deci nu te poți bizui pe cuvîntul lui. Mai rău, Georgescu a trimis pe cineva la el acasă să demonteze dispozitivele de ascultare pe care DIICOT i le-a instalat oficial în vilă. Adică, dacă Georgescu ar fi fost lăsat în arest la domiciliu, procurorii nu l-ar mai fi putut supraveghea cu cine vorbește la telefon, nici ce pune la cale cu nevastă-sa, Cristela, care e de părere că în România e dictatură, de parcă ar fi vorbit cu G. Simion. Tot el, mititelul, nu le zice suporterilor lui să nu se pună cu justiția, cînd se adună ei prin fața tribunalelor și fac garagață să-i sperie pe judecători, ca să-i dea drumul din arest.
Ce înseamnă tăcerea asta a lui? Ori că pe Georgescu nu-l duce mintea cît să-și dea seama că zbieretele fanilor pot fi receptate de judecători ca amenințări la persoana lor. Ori că, de fapt, între arestul la domiciliu și șederea la pîrnaie, el preferă pîrnaia, ca să pară victima justiției și să agonisească simpatii politice. S-ar putea însă ca în capul lui să fie un carcalete între cele două ipoteze. Nici să nu-l ducă mintea, nici să nu vrea să se ducă acasă. Căci, dacă ar fi mai mintos, s-ar prinde Georgescu de șmecheria lui Simion, ăla care amenință cu proteste mari dacă nu e el eliberat, amenințări care echivalează cu cîteva lacăte în plus la ușa celulei sale.