Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Dilema parlamentarilor: scoatem televiziunea publică din rahat sau o lăsăm acolo?

Zoom Dilema parlamentarilor: scoatem televiziunea publică din rahat sau o lăsăm acolo?

În ‘89, s-a tras în televiziunea publică. Cu gloanțe adevărate. De atunci, de 26 de ani, se trage de televiziunea publică. În primul rând, trag politicienii, care vor să o controleze editorial. Șefii de aici au fost numiți doar pe criterii politice, la fel au fost angajați și mulți dintre cei foarte mulți anagajați pe care-i are TVR.

Tot din zona politică vin și anumite firme care trag de TVR. Cu factură, frumos, elegant, că nu suntem, cum ar spune Oprescu, neam dă golani și dă derbedei.

Apoi, de TVR trag serviciile. E atât de mult control al serviciilor de informații în instituția asta, încât dacă îți bați capul prea tare cu asta poți să simți mirosul de securism pe holuri. Logic, SRI are oameni în TVR. Unii de dinainte de ‘89. Nu zic că e rău că are oameni, poate că SRI trebuie să știe ce se întâmplă în televiziunea publică. Mai rău e când oamenii SRI se implică, au putere de decizie, influențează ce se dă pe post.

De TVR trag tare și angajații acestei instituții. Oameni obișnuiți că TVR e o fabrică la care, oricât de puțin ai munci, tot îți iei salariul. Mentalitatea asta a adunat la TVR foarte mulți oameni care fură, practic, lunar, un salariu frumos, ei nefăcând nimic. Nu există nimic, în TVR, legat de competență: nu există normă de ore de stat la lucru, nu există normă de minute pe post, nu există normă de audiență. Nimic.

Acum, colac peste pupăză, angajații ăștia au dat TVR în judecată

pentru niște indexări și au câștigat. TVR e acum la mâna lor. La mâna celor care nu muncesc, dar vor bani. Eventual, fără să mai treacă pe acolo.

Problema e că nimeni nu pare să aibă curajul să-și asume să îi dea afară pe oamenii care doar consumă resurse, la TVR. Și situația asta s-a perpetuat. Și politicienii sună în continuare să își angajeze pilele, și schema de personal crește, invers proporțional cu audiența TVR, care tinde către zero.

Din păcate, singurii care nu trag de TVR și ar trebui să o facă sunt telespectatorii. Oamenii au plecat, încet, dar sigur. Acum zece ani, TVR avea 20% audiență în fiecare zi. Acum, nu mai are nici 2%. Oamenii au abandonat televiziunea lor. Le-au lăsat-o angajaților, politicienilor și serviciilor. Să vă faceți voi treaba cu ea, au zis românii.

Producțiile care mai fac ceva audiență sunt doar exemplele clare că, dacă s-ar vrea, s-ar putea. Dar nu se vrea. Și, în interior, cu excepțiile de rigoare, nu ai cu cine. Sau nu mai ai cu ce. Sau nu mai ai unde. Pentru că oamenii nu mai corespund, sculele nu mai corespund, șefii nu mai corespund, la naiba, nici clădirea nu mai corespunde vremurilor. Să bagi un bec în priză te costă cât o garsonieră la periferie.

Culmea e că acești oameni continuă să plătească abonamentul. Se plâng, mai țipă ei pe Facebook, dar plătesc. Plătesc pentru ceva ce știu că nu funcționează pentru ei. În interesul lor.

Bine-bine, dar s-ar putea rezolva această problemă?

Și cum? De fapt, culmea, nici măcar nu e complicat să avem din nou o televiziune publică așa cum trebuie. E nevoie doar ca Parlamentul să numească un Consiliu de Administrație format din profesioniști și oameni neafiliați politic. Oameni care să cunoască și să își asume fișa postului. Nu slugi de partid care să alerge pe holuri după realizatori și să îi roage să nu facă nu știu ce subiect, dacă vor să li se voteze prelungirea contractului. Da, mi s-a întâmplat. Apoi, e nevoie de câteva modificări, și acelea mărunte, în legea de funcționare, pentru creșterea veniturilor. Cum ar fi obligarea tututor companiilor de electricitate să strângă taxa. Plafonarea comisionului acestora, pentru că acum, din 12 luni, la TVR ajung bani din taxă doar pe 10,5 luni. Deci o lună jumate închidem și plecăm sau ce? Apoi, cine plătește taxa? Peste tot ea e obligatorie. La noi, o plătește doar cine vrea. Dacă îi numeri pe cei care au scris că nu au televizor în casă, rezultă că oamenii se uită seara pe pereți, iar a doua zi povestesc ce-au văzut la Capatos.

Dacă i s-ar permite restructurarea și s-ar face modificările legislative care să permită un management performant, la nivel de firmă privată, nu de fabrică de stat, TVR ar avea nu doar foarte mulți bani pentru producții, dar ar ajunge foarte repede cea mai importantă televiziune din România.

Pe de altă parte, e de înțeles teama parlamentarilor. Dacă iau mâna de pe televiziune și adoptă câteva măsuri simple, dar care ar descătușa televiziunea publică, ar fi dezastru pentru ei. Pentru că oamenii simpli, de la țară, au adus voturi ani de zile doar în baza a ceea ce li s-a spus sau, mai important, a ceea ce nu li s-a spus la TVR.

Dar atâta vreme cât nu vor simți presiunea oamenilor, politicienii nu vor face nimic. Iar oamenii trebuie să știe că din taxa lor lunară, de 4 lei, doar 0,2 lei ajung în producție. Restul, cumva, se fură. De 26 de ani.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    De ce sa platim pentru un serviciu neefectuat? Oricit de mica e taxa este peste masura de mare.
    Daca este o taxa pentru faptul ca ai televizor sa se colecteze la vinzarea televizoarelor….
    Daca este o acciza sa se colecteze din pretul curentului…
    Daca este un abonament de ce nu se colecteaza din abonamentul de cablu?
    Televiziunea publica ar trebui sa fie un post de dimensiuni minime, fara reclame, cu emisiuni de stiri, sportive ,culturale si minimum artistice, iar impartialitatea ar trebui sa fie desavirsita. Maximum o suta cinci zeci de angajati permanenti competenti ar face fata iar taxa ar fi infima, cit un timbru postal.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

  • Pînă la capăt și pînă la ultimul centimetru

    12 februarie 2024

    Vom sprijini Ucraina pînă la capăt, a zis Joe Biden la Varșovia, pe vremea cînd își confunda doar un fiu cu celălalt, nu și pe președintele Macron cu defunctul președinte […]

bijuterii argint