Marcel Ciolacu s-a izbit de greva muzeografilor și n-a putut să tacă sau doar să înjure ca unul care se lovește cu degetul de tocul ușii. Nu, nea Marcel a vrut să aibă inițiativă, să fie activ, să mute decizia, să puncteze electoral: „Mai mult, m-am pus la dispoziție, dacă e nevoie. Sâmbătă o să încerc să mă grăbesc spre casă. Mă duc și eu voluntar. Cel mai aproape de Guvern e Muzeul «Antipa» și patru ore stau și eu voluntar. O să beau o cafea și o să rezist. Nu e o problemă“. Nu concepea adică nea Marcel ca în Noaptea Muzeelor să nu fie muzeele deschise. Eu am convingerea că Ciolacu nici nu știa că muzeele sunt deschise zilnic, nu mai zic să fi intrat în vreun muzeu vreodată – excluzând inaugurări de pamblici și tăieri de moț electoral.
Ce l-a enervat pe Ciolacu a fost faptul că muzeografii nu s-au așezat la dialog și că au pus presiune exact când a venit Noaptea Muzeelor. E simplu, pentru că „ziua“ muzeelor nu e niciodată, nimeni nu va spune vreodată: OK, hai să vorbim și de muzeografi, că au cică niște probleme. Să fii muzeograf într-o țară ca România, imaginați-vă! Doar pensionarii sunt probabil sub tine.
Noaptea muzeelor e de un snobism teribil, lungi procesiuni de plimbareti care petrec cateva secunde in fata unor exponate, nu toate. Vreti sa sprijiniti muzeele? Le vizitati ziua, in liniste, contempland exponatele, nu costa o avere. Altfel, ce folos? Da bine pe retelele de socializare, evident.
Nu merg niciodată de noaptea muzeelor, ci în weekend, ca atunci nu se buluceste nimeni. Cu excepția expoziției Dali, la care am fost de 3 ori, din motive obiective (si mi-a plăcut la fel de mult).