Există o diferență tot mai mare și vizibilă între modul în care se desfășoară dezbaterea politică în Parlamentul European și felul în care aceasta are loc în spațiul public autohton. Iar asta nu pentru că la nivel european nu ar exista conflicte politice, între stânga și dreapta, între curentul naționalist și formațiunile care militează pentru o mai mare unitate a continentului ori între teme și viziuni uneori diametral opuse. Există cel puțin la fel de multe dezacorduri în plan european, cum există și pe plan intern, dacă nu chiar mai multe.
Există, însă, o cu totul altă modalitate de a gestiona dezacordul. Democrația se bazează pe libertate de exprimare și o competiție a ideilor, însă scopul final este, de fiecare dată, acela de a pune ideile în competiție cu scopul de a găsi o soluție.
În România ultimilor ani, discursul politic a devenit adesea unul construit în logica confruntării. Critica nu mai urmărește să demonstreze că o idee este greșită, oferind o alternativă prezumtiv mai bună, ci ajunge să pună sub semnul întrebării buna-credință, competența sau chiar legitimitatea celui care o susține. Adversarul politic nu mai este un interlocutor sau partener alături de care trebuie găsită o soluție, ci devine un adversar care trebuie învins.
La nivelul Parlamentului European discursul este, în cele mai multe cazuri, unul orientat către argumente, negociere și găsirea unor soluții sustenabile și acceptabile pentru întreg spectrul politic. De multe ori pozițiile politice pot fi radical diferite, însă dezbaterea pornește de la premisa că adversarul politic trebuie convins, nu distrus. Compromisul nu este privit ca o slăbiciune, ci ca un instrument firesc al democrației. Atunci când mai multe grupuri politice trebuie să ajungă la o decizie comună, fiecare este obligat să renunțe la o parte din propriile pretenții pentru a obține un rezultat acceptabil pentru cât mai mulți.
Victor Negrescu e unul dintre europarlamentarii români care au reușit nu doar să se adapteze modelului european de dezbatere politică, dar chiar să exceleze și să obțină rezultate pentru România tocmai folosind dezbaterea publică, argumentația corectă, compromisul acceptabil și decența în discursul public.
Unul dintre exemple este cel al educației. În 2021, Victor Negrescu a susținut introducerea unui prag de cel puțin 10% din fondurile Mecanismului de Redresare și Reziliență pentru educație, propunere care a ajuns în poziția Parlamentului European. Și aici mecanismul a fost unul de negociere și construire a unei majorități, nu de impunere unilaterală a unei poziții.*
Eliminarea plafonului procentual pentru cheltuielile cu pensiile din PNRR este un rezultat al negocierilor și renegocierilor cu partenerii europeni. Victor Negrescu e europarlamentarul român care s-a implicat în susținerea eliminării plafonului de 9,4% din PIB pentru cheltuielile cu pensiile, argumentând la nivel european necesitatea unei abordări mai flexibile, care să permită României să își reformeze sistemul de pensii fără o limită procentuală rigidă. Adaptarea costurilor proiectelor în funcție de inflație, la fel ca și toate celelalte modificări ale PNRR, susținute la nivel european și negociate cu argumente, demonstrează că modelul european dă rezultate, în timp ce discursul revanșard, politica pumnului în masă și modelul conflictual creează cel mult scuze pentru un eșec previzibil.
Același model, al unei negocieri argumentate și cu rezultate, s-a văzut și în 2025, când Victor Negrescu a lucrat, în calitate de co-raportor din partea Comisiei pentru bugete, la raportul Parlamentului European privind implementarea Mecanismului de Redresare și Reziliență. Textul a rezultat din negocieri între familii politice diferite și a fost adoptat ulterior cu 421 de voturi. Printre soluțiile susținute s-au regăsit mai mult timp pentru proiectele mature, reducerea birocrației și posibilitatea ca investițiile care nu pot fi finalizate în termen să continue prin alte instrumente europene de finanțare.
Un exercițiu similar de negociere a avut loc atunci când Victor Negrescu a fost raportor general al Parlamentului European pentru bugetul Uniunii pe 2025. Acolo interlocutorii nu au mai fost doar alte grupuri politice, ci și reprezentanții celor 27 de state membre. Rezultatul final a fost un buget european de aproape 200 de miliarde de euro, care a presupus compromisuri între poziții inițial diferite și obținerea unor fonduri suplimentare pentru mai multe programe europene.
Sunt situații diferite ca miză și amploare, dar au același numitor comun: pentru a transforma o propunere într-o decizie nu este suficient să ai dreptate sau să vorbești mai tare. Trebuie să găsești argumentele cu care să îi convingi și pe cei care nu pornesc de la aceeași poziție politică.
Democrația nu înseamnă absența conflictului. Înseamnă capacitatea de a transforma conflictul de idei într-o decizie. Iar pentru asta este nevoie de argumente, negociere și compromis. Dacă adversarii politici se demonizează în mod continuu și constant, compromisul devine aproape imposibil, iar politica se transformă într-o competiție pentru victorie retorică, în urma căreia nu se naște nicio soluție pentru cetățean.
Material realizat în cadrul unei inițiative editoriale cu finanțare europeană.