Deși are impresia că a reușit, cumva, să se impună, impresie pe care Gabriel Vlase i-o întărește cu fiece ocazie, Viorica Dăncilă mai are, din cînd în cînd, și momente de luciditate, în care se trezește privind în jurul său, în partid, cu ochii umezi ai unei căprioare speriate. Din cînd în cînd aude și ea polizoarele pe care baronii din teritoriu ascut, deja, cuțitele, pumnalele, baltagele. În zîmbetului forțat și fals de pe afișele electorale, Dăncilă știe că își trăiește ultimele luni ca ființă politică. Cum n-are absolut nici o șansă să cîștige alegerile prezidențiale, președinta de conjunctură a PSD se agită pentru a-și prelungi agonia. O parte dintre bărbații care formează și, de fapt, conduc partidul au luat deja decizia ca, după alegeri, să se retragă de la guvernare, pentru a-și pregăti alegerile locale în liniște și fără presiune. Tot ce mai trebuie decis este momentul în care se va întîmpla acest lucru. Dacă doamna iese din cursă din primul tur, atunci debarcarea se va petrece în decembrie. Dacă, printr-un miracol, rezistă pînă în turul doi, va mai putea să se joace de-a șefa de partid și de-a premierul pînă în ianuarie. După care, în uralele mulțimii, va pleca, liberă de orice sarcini, spre Teleormanul natal.
Disperarea doamnei D.
