Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Doamnă, caut marea iubire. Exclus aventurierii.

Zoom Doamnă, caut marea iubire. Exclus aventurierii.

Degeaba explic proştilor. Degeaba vorbesc pînă fac spume la gură, degeaba construiesc argumentaţii irefutabile: cînd se îmbată, oamenii mei încep iar să zbiere „Noi suntem români, noi suntem jupîni etc“.

Despre ce e vorba? Simplu: în lumea reală, nu poţi să te închizi ca moaca în coconul românităţii şi pe urmă să ceri altora să te respecte. Ca „român şi-atît“ nu reprezinţi nimic pentru nimeni, eşti doar un provincial plicticos care vorbeşte într-una despre el însuşi; cine să dea doi bani pe tine? Cu totul altfel se pune problema cînd te valorizezi ca român aflat într-un schimb: am ceva de oferit lumii şi am diverse de cumpărat de la ea. Fii o parte a întregului, angrenează-te în marele comerţ cultural, şi n-o te mai rîdă toţi urîţii!

Cărtărescu a înţeles, iar romanele lui sunt pline de „nişte olandeji“, după vorba nemuritorului securist Ionel. Şi autoarea piesei* ăsteia a priceput demult care-i mersul, aşa că-şi lasă personajele să zburde prin spaţiu şi prin timp fără nicio greaţă: el argentinian, ea româncă, se-ntîlnesc pe-aeroportul din Buenos Aires şi-o pun de sex feroce, ca doi latini care se respectă. Evident, asta nu-i tot. Spre deosebire de Redtube, doi oameni care fac sex în lumea reală schimbă şi altceva decît fluide! Exact ce vă spuneam: el, ca argentinian, are de oferit lecţii de tango; ea, ca româncă, are de oferit… e, aici să vă văd!

Recunosc că piesa m-a prins off guard şi pe mine: nu m-aş fi gîndit că, din punct de vedere sud-american, o româncă are de oferit bani. Chapeau bas! Românii s-au lăudat atîta în Europa că sunt săraci, încît Europa chiar ne-a crezut; dar alţii de ce să ne creadă?! Pentru un sud-american, românitatea e o vorbă goală: vii din Europa, eşti european, deci ai bani. Punct! De aici începe acţiunea propriu-zisă a piesei, că, vorba aia, „Este imoral să permiţi proştilor să-şi păstreze banii“. Sărut mîinile, doamnă. Dansaţi?

*A junk tango story, scris şi regizat de Chris Simion, la teatrul Cafe Godot. Cu: Anca Sigartău, Claudiu Istodor. Dansatori: ­Cătălina şi Robert Băjan.

Publicat în Cațavencii, nr. 44, 7-13 noiembrie 2012

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • Patrie și valută

    10 februarie 2025

    La vremea lor, dacii lui Călin Georgescu mîncau ierburi, turte de orz și seu de oaie. Voievozii consumau terci de ovăz, usturoi, lapte și pește sărat. Nu erau roșii, cartofi, […]

  • De ce Dumnezeu nu-și va cheltui nici măcar mărunţișul cu noi

    4 februarie 2025

    Cînd Cel de Sus, dînd într-o parte norii, să vadă dacă m-am umplut de har, m-a auzit cum ușui cerșetorii că nu am mărunțiș în buzunar, n-a pregetat pe cînd […]

  • Doi lupi

    3 februarie 2025

    „O poveste de demult, de pe vremea dacilor, cînd se spune că lupoaica a simțit că naște, și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.“ Așa începe Călin […]

  • Cei doi Antonești

    27 ianuarie 2025

    Un criminal de război antisemit, părtaș la Holocaust, și un șomer repatriat de la Bruxelles, scos de la naftalină din dulapul soției. Ăsta e intervalul de nenorocire și salvare a […]

  • Cristela – viitoarea doamnă a Țării Românești

    21 ianuarie 2025

    Pentru că din blana lupului mort puricii sar să-și caute o altă gazdă, echipa de zgomote din jurul lui Georgescu ar putea sări din mers în căruța cu coviltir aurit […]

Iubitori de arta