Degeaba explic proştilor. Degeaba vorbesc pînă fac spume la gură, degeaba construiesc argumentaţii irefutabile: cînd se îmbată, oamenii mei încep iar să zbiere „Noi suntem români, noi suntem jupîni etc“.
Despre ce e vorba? Simplu: în lumea reală, nu poţi să te închizi ca moaca în coconul românităţii şi pe urmă să ceri altora să te respecte. Ca „român şi-atît“ nu reprezinţi nimic pentru nimeni, eşti doar un provincial plicticos care vorbeşte într-una despre el însuşi; cine să dea doi bani pe tine? Cu totul altfel se pune problema cînd te valorizezi ca român aflat într-un schimb: am ceva de oferit lumii şi am diverse de cumpărat de la ea. Fii o parte a întregului, angrenează-te în marele comerţ cultural, şi n-o te mai rîdă toţi urîţii!
Cărtărescu a înţeles, iar romanele lui sunt pline de „nişte olandeji“, după vorba nemuritorului securist Ionel. Şi autoarea piesei* ăsteia a priceput demult care-i mersul, aşa că-şi lasă personajele să zburde prin spaţiu şi prin timp fără nicio greaţă: el argentinian, ea româncă, se-ntîlnesc pe-aeroportul din Buenos Aires şi-o pun de sex feroce, ca doi latini care se respectă. Evident, asta nu-i tot. Spre deosebire de Redtube, doi oameni care fac sex în lumea reală schimbă şi altceva decît fluide! Exact ce vă spuneam: el, ca argentinian, are de oferit lecţii de tango; ea, ca româncă, are de oferit… e, aici să vă văd!
Recunosc că piesa m-a prins off guard şi pe mine: nu m-aş fi gîndit că, din punct de vedere sud-american, o româncă are de oferit bani. Chapeau bas! Românii s-au lăudat atîta în Europa că sunt săraci, încît Europa chiar ne-a crezut; dar alţii de ce să ne creadă?! Pentru un sud-american, românitatea e o vorbă goală: vii din Europa, eşti european, deci ai bani. Punct! De aici începe acţiunea propriu-zisă a piesei, că, vorba aia, „Este imoral să permiţi proştilor să-şi păstreze banii“. Sărut mîinile, doamnă. Dansaţi?
*A junk tango story, scris şi regizat de Chris Simion, la teatrul Cafe Godot. Cu: Anca Sigartău, Claudiu Istodor. Dansatori: Cătălina şi Robert Băjan.
Publicat în Cațavencii, nr. 44, 7-13 noiembrie 2012