Klaus Iohannis conduce PNL. A arătat că nici nu-l interesează prea mult alianța cu USR-PLUS. Altfel nu ar fi spus despre ei la congres. Pe cale de consecință, e limpede că Robo nu are nimic împotriva unei alianțe cu PSD. Trebuie să fii întârziat mintal cu întârziere de CFR ca să nu înțelegi că există două variante: USR-PLUS sau PSD. Președintele a ales: PSD.
Cumva e amuzant când Cîțu o tot dă cu „parteneriatul cu președintele“. Iohannis îi lasă, le permite să fie în parteneriat cu el. E ca atunci când peneliștii se fac ciorchine să-l pupe-n fund, iar el îi lasă, nu le dă peste bot. Ăsta e Cîțu azi: Iohannis îi permite să-l pupe-n fund. E parteneriat. Un parteneriat pe care ar fi mers fericit și Orban, dar Iohannis n-a mai vrut.
PNL are un parteneriat cu Iohannis, Iohannis nu are un parteneriat, are un partid căruia îi permite să vorbească de parteneriat. Obtuz, abandonat de electorat, Iohannis a rămas în mașinuța de golf cu PNL-ul. Mai împing niște securiști la ea, dar nimic special. Probabil cu toții se gândesc la banii din PNRR – un jaf de retragere. Până la urmă, nici nu e așa o tragedie pentru PNL: să ia banii și să dispară. Duminică, după ce a câștigat dreptul de a îngropa PNL-ul, Cîțu a făcut pe fiorosul ca mâța la carcalete: „Planurile noastre de viitor sunt strâns legate de parteneriatul cu Klaus Iohannis“. Și l-a amenințat pe Orban, să se explice omul ce-a vrut să spună că el nu mai e în parteneriat cu fierătania. Cumva, Cîțu a rămas în logica de prost din timpul campaniei care, iată, chiar nu a fost ceva special, o haină, un decor, un artificiu. Nu, așa e el.