Maaamă, cum arăta Putin la comemorarea a șaptezeci de ani de la debarcarea Aliaților în Normandia! Buhăit, fără chef, nedormit (deh, nopțile de ippon cu o amantă jună sportivă nu se compară cu valsul lent la care te supune nevasta…). Ce mai, ziceai că e Elțîn avant la lettre! Din tinerelul kaghebist blonduț care părea frate cu puștiul din „Copilăria lui Ivan“ a lui Tarkovski, Putin arăta el însuși precum unul dintre cei care-au supraviețuit pe plaja Omaha. Nu degeaba gurile rele spun că negocierea imunității lui Elțîn și predarea puterii către Vladimir s-a făcut la datcha primului, la o masă sub care adăsta o ladă de „Krepkaya“, iar între ei un butoi de castraveciori murați.
Dom’le, ce poate face politica dintr-un om! Mă uit, de pildă, la Daniel Funeriu, băiat cu un milion de diplome și burse (pe merit!), cu o nevastă occidentală frumoasă și credincioasă care i-a turnat niște copii așișderea, cu diplome care pot umple pereții unei sufragerii, ce i-a trebuit lui – mă întreb – să intre cu capul înainte în haznaua politică carpato-danubiano-pontică? Din două una: ori îi place chestia asta, politica, ceea ce înseamnă că e tîmpit, ori nu dă doi bani pe ceea ce, profesional, a făcut pînă acum, ceea ce înseamnă același lucru.
(va urma)