Sport Club Bacău – Dinamo. ‘73 sau ‘74. Un meci de fotbal combinat cu free-box, bătaie de cartier. Dinamo juca un meci decisiv pentru câștigarea campionatului. Bacăul lupta să scape de retrogradare. Eu eram în tribună. La 1-0 pentru Dinamo, în repriza a doua, a venit golul de 2-0, Dumitrache. Cu Sinăuceanu și Catargiu în frunte, jucătorii băcăuani l-au aruncat pe tușier pe pista de zgură, cerând ofsaid. Nu știu dacă a fost. Și nu cred că mai știe cineva acum. Meciul nu a fost televizat. Golul a fost anulat. În cîteva minute, după un fault la portarul băcăuan, făcut de Cornel Dinu, a început o bătaie generală. Cafteală de golani. Zece minute. La radio, emisiunea Fotbal, minut cu minut. Se putea asculta și pe stadion, de la cei care veneau cu tranzistoare la meci. Gheorghe Minoiu în studio, Ion Ghițulescu la Bacău, pe stadion. Fragment de dialog:
-Ghițulescule, la Bacău se joacă fotbal sau e tot box?
-Tot box, Minoiule, tot box!
Bătaia era la poarta Bacăului. La cealaltă poartă, Mircea Lucescu și Emerich Dembrovschi, departe de grămadă, discutau calm și detașați. Doi domni care veniseră să joace fotbal, nu să se bată. Lucescu a fost un domn adevărat căruia toată viața i s-a spus „Nea Mircea”. Mulțumesc, domnule Mircea Lucescu.
Valentin Gora, stelist în adormire