Discursul lui Donald Trump, confecționat la Departamentul de Război și împănat cu replici de Hollywood, a lămurit scopul atacului: înlăturarea regimului de la Teheran. Nu înfrîngerea militară a Iranului, nu distrugerea instalațiilor de îmbogățire a uraniului, nu exercitarea de noi presiuni pentru stoparea programului nuclear.
Asta înseamnă că SUA și Israel vor încerca să ucidă liderii politici, în frunte cu ayatolahul, să anihileze capacitatea armatei iraniene de a lovi bazele americane și Israelul, să omoare și să sperie comandanții Gardienilor Revoluției, să împingă forțele de securitate spre trădare, să permită poporului să iasă pe străzi și Opoziției să construiască o alternativă politică, chiar în cooperare cu o aripă moderată a actualei puteri.
Fiind pregătită de luni bune, Operation Epic Fury se bizuie pe două componente: capacitatea de a copleși militar și tehnologic rezistența armatei Iranului și abilitatea Mossad de a opera în teritoriul inamic.
Iranul nu e Venezuela și, într-o primă fază, va riposta, fiind un depozit istoric de armament depășit, dar numeros. Donald Trump și-a exprimat fățiș dorința de a termina regimul, așa că asistăm la un episod care-pe-care.
Dacă regimul din Iran rezistă mai mult de 3-4 spătămîni, lucrurile pot lua o traiectorie periculoasă pentru SUA, mai ales că e de așteptat ca Rusia și China să sprijine Iranul. Miza e ca US Navy și IDS să lichideze repede orice piedică din calea furiei populare, iar revolta internă să termine treaba. Intervalul: cel mult o lună.
Dacă Epic Fury reușește și regimul din Iran e răsturnat, SUA redevine jandarmul absolut al planetei. Lumea multipolară, visată de Rusia și China, se duce pe copcă. Trump poate visa serios la al treilea mandat.
Dacă, însă, atacul se lungește, iar SUA se împotmolește într-un conflict care devine război cu victime americane, regimul de la Teheran poate pretinde că a cîștigat. Trump intră într-o spirală negativă. Pierde alegerile de la jumătatea mandatului, adică majoritatea din Congres și chiar din Senat. Iar în 2028, la Casa Albă va ajunge, cel mai probabil, un democrat.
Ce vor face Rusia și China? Logic e să sprijine Iranul. Pierderea unui aliat le restrînge jocul geopolitic și le taie avîntul spre lumea multipolară. Dar ar putea face mai mult. Rusia ar putea testa vigilența NATO în zona Baltică sau în Marea Neagră, verificînd reacția noului NATO european acum, cînd superputerea SUA e angajată pe alt front. La fel, China poate ataca Taiwanul, fără să se teamă prea tare de reacția unei Americi ocupată în Orientul Mijlociu.
Nimic bun nu se va întîmpla în Iran dacă SUA și Israel nu obțin un efect militar convingător, care să destrame încrederea Gardienilor Revoluției și să determine trădările esențiale. Fără așa ceva, regimul își va înzeci represiunea, va lungi agonia țării și va da timp Rusiei și Chinei să-și întărească aliatul.
Într-un conflict prelungit, riscul unor atacuri teroriste în Occident va crește. Prețul petrolului va crește și el, iar economiile slabe, cum e economia noastră, vor suferi. Coaliția de guvernare va avea pe cine da vina pentru noul val de sărăcie care va lovi, ca un bombardament al prețurilor, populația civilă a României.