Există vreo legătură între V.V. Putin și Gigi Becali? Doru Antonesi a descoperit una. La fel cum a descoperit existența unui punct comun între generalii lui Putin și pilotul rus dintr-un banc. Altfel, Doru e de părere că Zelenski e incredibil de bun în rol de președinte, dar că nu actoria l-ar fi ajutat pentru asta, ci caracterul, și că dictatorii reacționează la fel ca oamenii cei mai obișnuiți cînd aud bancuri despre ei înșiși.
Cristian Teodorescu: Ucrainenii or fi auzit de cîntecul lui Constantin Tănase despre slăbiciunea rușilor pentru ceasuri?
Doru Antonesi: Din cîte am văzut după invazia asta specială rusească, rușii aveau foarte multe slăbiciuni necunoscute nouă, slăbiciuni față de care slăbiciunea lor veche pentru ceasuri ne apare brusc ca un punct forte. La fel cum și Lukașenko pare acum un bătrînel liberal cumsecade față de Vladimir Putin. Eu cred că ucrainienii au aflat la prima mînă despre obiceiurile rușilor descrise de Constantin Tănase în versurile: „De la Nistru pîn’ la Don, davai ceas, davai palton“.
C.T.: Apropo de noua ta carte, Povești cenzurate, falsuri combinate, s-or mai fi făcînd la Moscova bancuri cu Putin? Că și înainte de război în Rusia era risc de faliment și de pușcărie să rîzi de el.
D.A.: Într-o altă carte, Albă ca varul și cei șapte zugravi, pe care am publicat-o mai demult, am inclus un basm rusesc, scris în 1983, al cărui erou principal e boierul Afanasi Nikitici Șleahtikov. Boierul ăsta rus avea o moșie pe la care nu trecea nimeni, în afară de Cercul Polar de Nord. Veneau nemții și luau aurul, veneau tătarii și luau femeile, veneau moldovenii și… dădeau înapoi tot ce luaseră ceilalți. Cam asta era natura relațiilor între aceste popoare prietene în basmul ăsta. Cumva pare că era și în realitate. În Povești cenzurate, falsuri combinate am inclus o poveste tot din 1983, care descrie o călătorie imaginară cu un avion TU 144 de la Șeremetievo, care e un aeroport din Moscova, la București. Povestea începe așa: „Avionul abia a decolat de pe marele aeroport de la Șeremetievo cu destinația București. Este un TU 144 și ne întrebăm cu toții, piloți, stewardese, pasageri, unde vom ajunge. Cu două săptămîni înainte un alt TU 144 a decolat cu destinația București și a ajuns în Marea Nordului“. După cum se observă eram destul de îngrijorat făcînd numai glume cu TU 144, ce să mai zic de Putin. Mă rog, atunci nici nu știam că există. Cred că bancuri cu Putin se fac, dar e posibil să nu le spună nimeni, de frica defenestrării. Acest cuvînt l-am învățat de la academicianul Răzvan Theodorescu, care l-a spus la TVR pe vremea cînd era președinte acolo, pretinzînd că teroriștii voiau să-l supună procedeului. Cînd am văzut, în zilele noastre, cum defenestrează FSB-ul glumeți prin Rusia, m-am gîndit că, poate, academicianul spusese cuiva un banc cu Putin. Dacă i l-o fi spus lui Ion Iliescu, explicația ar fi limpede.
C.T.: Ce zice Distractis despre războiul lui Putin?
D.A.: Nu e un subiect care să ne inspire prea multe glume. Cum se crede că ar fi zis un presupus strămoș al nostru: Cînd armele vorbesc, muzele tac. Înainte de războiul ăsta, în ultimul spectacol pe care l-am ținut la Teatrul „Stela Popescu”, înainte de pandemie, aveam o scenetă cu Putin, Iohannis, Donald Trump și Greta Thunberg în care toți patru se luptau cu schimbările climatice. Care schimbări făceau ce făceau și ieșeau învingătoare. Acum situația e albastră, ceea ce, strict climatic vorbind, e de bine.
C.T.: Cum ți se pare Zelenski în rolul de președinte, crezi că-l ajută acum meseria lui de bază?
D.A.: Zelenski mi se pare incredibil de bun în rolul de președinte comandant suprem. Poate Russell Crowe sau Mel Gibson ar fi dat mai bine la public, dar nici unul nu-i ucrainean. Nu prea cred că-l ajută meseria de actor. Cred că-l ajută caracterul lui foarte puternic, cumva necaracteristic la actorii de comedie, care tind să aleagă tot timpul calea mai ușoară. Am văzut cîteva episoade din serialul Slujitorul poporului, unde era tot președinte; era destul de convingător și e posibil să fi învățat ceva de acolo. Mi s-a părut amuzant că titlul în ucraineană e Sluga naroda, din cauză că, în română, năroadă înseamnă oarecum altceva. În altă lipsă de ordine de idei, știm deja cum ar fi un profesor de fizică în rol de președinte sau un general în rol de premier, deci știm și noi cîte ceva, dar nu prea ne este de ajutor.
C.T.: Generalii lui Putin au luat lecții de strategie haotică de la generalii din Svejk?
D.A.: Ar fi fost bine și pentru ei, și pentru ruși. Mie toate deciziile strategice și tactice ale generalilor ruși îmi aduc aminte de bancul cu pilotul rus capturat de americani. Americanii îl torturează să le spună secretele formidabilei aviații militare sovietice: ce motoare are MiG-ul, care-i portanța aripilor, la cîți g rezistă, cîte și ce rachete se montează pe avion etc. La fiecare întrebare, pilotul spune că nu știe și este bătut bine. Văzînd că nu pot scoate nimic de la el, americanii îl eliberează și pilotul se întoarce erou în URSS. Comandantul aviației îi ordonă să spună ceva important pentru tinerii militari și el spune: „Fraților, învățați tehnica de luptă, că dacă nu, cînd vă prind americanii, vă bat de vă căcați pe voi!“. Părerea mea e că, dacă înlocuiești în banc pilotul cu oricare general rus trimis de Putin în Ucraina, esența bancului rămîne neschimbată. E drept că și generalii ăștia ruși parcă-s antrenorii de la FCSB și Vladimir Putin parcă-i Gigi Becali. N-apucă să intre cu soldații pe cîmpul de bătaie, că-i și schimbă.
C.T.: Nici măcar generalul Iarnă nu mai ține cu Putin. Crezi că de-aia s-a dus el la șamanii din Siberia, să-l înduplece?
D.A.: O problemă ar fi că, de data asta, generalul Iarnă e un aliat și pentru ruși, și pentru ucraineni. Aș zice că poate chiar mai mult pentru ucraineni, că ei sînt acasă, săracii. Iar noi știm de la Mihai Eminescu că, dacă ești acasă la tine, rîul, ramul ți-e prieten numai ție, iar lui Putin dușman este. Dacă șamanii siberieni sînt convinși că Putin e reîncarnarea lui Ginghis Han, poate s-a dus la ei să-l descarneze, că pare că reîncarnarea nu funcționează. Sau o fi rămas fără ciuperci și-i venise chef de-o tocăniță de bureți nebuni cu mujdei de hașiș? Mai bine pentru PR-ul de imagine era dacă venea Putin la moaștele cuvioasei Parascheva, dădea o tură în genunchi în jurul bisericii și rămînea și creștin ortodox cumsecade în ochii poporului rus. În ultimă instanță, dacă nimic din astea nu merge ar putea să mai plimbe ursul ăla pe care îi place să pozeze călare.
C.T.: De ce nu rîd dictatorii decît de bancurile pe care le fac ei?
D.A.: N-am idee, nu cunosc dictatori reali decît din ziare și imaginari numai din cărți. Nu știu, de exemplu, dacă Iulius Caesar rîdea la bancurile lui Brutus. Ar fi rîs vreodată Stalin la un banc spus de Hrușciov? Ceaușescu la o glumă a lui Emil Bobu? Habar n-am. Dar, ca să-mi dau cu părerea, așa cum îi e drag omului modern, aș zice că dictatorii n-au simțul umorului normal, cum îl are restul omenirii. Crezîndu-se providențiali, ei n-au cum să fie la fel ca toți. Dar dacă vine vorba de bancurile despre propria persoană, dictatori sau nu, la astea chiar n-ar rîde nimeni din cei vizați. Aș rîde eu la un eventual banc pe seama lui Doru Antonesi? Să fim serioși!
Chiar au murit toți cei care au văzut cum se plimbau tancurile rușilor prin Medgidia? Și nu mai e nimeni acolo să-ți spună ce hram poartă Putin? Sau pe cei care ți-ar putea spune îi ocolești?