Un traseist cu facultatea executată la Rahova, Marius Ovidiu Isăilă, a fost arestat de DNA pentru niște vorbe. Isăilă e genul de escroc de categorie județeană, eliberat din pușcărie și ocolit de cunoscuți, înlăturat din combinațiile cu trafic de influență, dar obsedat de iluzia revenirii și gata să facă pe dracu-n patru ca să dea lovitura vieții. E gură mare și mitoman, își umflă importanța la fiecare cuvînt ca să prindă loc la un colț de masă, ca să atîrne la o afacere care promite milioane.
Mita pentru ministrul Moșteanu, milionul de euro, există doar în stenograme, doar în vorbele înfoiate ale lui Isăilă, căci DNA n-a făcut flagrant. Procurorii n-au acționat potrivit legii și interesului public, și n-au lăsat presupușii infractori să ajungă la fapte. Dimpotrivă, au curmat presupusa operațiunea de corupție înainte să se întîmple. Nu i-au dat ocazia ministrului Moșteanu să refuze șpaga. „Am refuzat categoric orice întîlnire cu acea persoană“, zice el. Dar despre întîlnirea cu persoana îl avertizase înainte Octavian Berceanu, userist și prieten cu Moșteanu, cel care, în mod aproape uimitor, s-a oferit să poarte tehnică de înregistrare și să se vadă de 17 ori cu Isăilă, în beneficiul DNA. Carevasăzică, în loc să lase lucrurile să meargă pe făgașul flagrantului, adică să-i interzică lui Berceanu să-l prevină pe Moșteanu și să-i dea ocazia ministrului și celorlalți oficiali să ia contact cu fapta de corupție, în loc să lase milionul fizic să intre în scenă, procurorii DNA opresc filmul și arestează un papagal mărunt și disperat. Moșteanu e scos din cauză.
În ceea ce privește afacerea propriu-zisă, se pune întrebarea: avea ea elementele unei infracțiuni de corupție? În mare, România urma să cumpere muniție rusească din Kazahstan, s-o reeticheteze și s-o exporte, prin Bulgaria, în Ucraina. Adică să ajute Ucraina cu muniție, ceea ce, se știe, e în linia politicii comune UE și NATO. A mai făcut România așa ceva? Desigur. A mai cumpărat muniție de tip rusesc din alte state non-UE pentru a o trimite în Ucraina prin scheme care ascund proveniența? Desigur, în repetate rînduri. Iar aici nu amintim decît achiziția masivă și îndelungată de pulberi și muniție rusească din Serbia pentru a o trimite în Ucraina. Practic, cu excepția sistemului Patriot, tot ce a trimis România în Ucraina au fost echipamente și muniție de standard rusesc, din înzestrarea proprie sau din importuri mascate. Diferența față de propunerea escrocului Isăilă e că, din schema cu Kazahstan, statul se alegea și cu un profit.
Apoi, inițiatorii și mijlocitorii afacerii, adică firma bulgărească (ce produce și face comerț cu echipamente militare la o scară la care România încă nu visează), aveau dreptul la un comision legal. Nu e nimic penal într-o propunere de afaceri, pe care bulgarii au și făcut-o oficial către Romtehnica. Nu era nevoie de șpagă, fiindcă ambele părți cîștigau. Șpaga a fost introdusă în discuție de Isăilă, ca să se strecoare și el în afacere odată cu ea. Dar odată introdusă, șpaga putea indica, dacă era lăsată, corupții din MApN.
În concluzie, DNA a reușit două lucruri: a blocat o afacere profitabilă pentru statul român, folositoare Ucrainei, UE, NATO, flancului estic, și l-a protejat pe Moșteanu, ferindu-l de faza șpăgii.
Un premiu special al juriului trebuie acordat pentru denunțătorul și useristul Octavian Berceanu, prieten cu ministrul Moșteanu și, după cum reiese din stenograme, și cu Isailă. Ca să mergi de 17 ori cu tehnică DNA peste un păduche lăudăros ca Isăilă trebuie să fii ori nebun, ori agent, ori complice transformat în denunțător.