Cînd Ion Iliescu a ajuns la 92 de ani, vîrstă la care face scurte plimbări prin parc și scrie la volumul al doilea al memoriilor sale, Parchetul General redeschide Dosarul Revoluției, ca să-i stimuleze producția de adrenalină. Fostul președinte cu trei mandate al României e acuzat de crime împotriva umanității, laolaltă cu mai tînărul Gelu Voican Voiculescu, care n-are decît 81 de ani, și cu generalul în rezervă Iosif Rus, 86 de ani. Afacere judiciară veche de peste treizeci de ani, Dosarul Revoluției, această rușine a Justiției române, a început pe vremea cînd președintele României era Emil Constantinescu, a continuat cu scandal pe vremea lui Traian Băsescu, cînd a și fost închis de Înalta Curte de Casație și Justiție, și a fost reluat în timpul celui de-al doilea mandat al lui Klaus Iohannis.
România a fost condamnată de două ori la CEDO pentru tergiversarea acestui dosar, iar Ion Iliescu s-a plictisit să tot proclame că e inocent, fără să fi călcat nici măcar o dată pe la tribunal în calitate de acuzat.
În noua sa formă, rechizitoriul îl acuză pe Ion Iliescu că ar fi mințit în privința existenței teroriștilor și că ar fi încercat să mențină România în sfera de influență a URSS. Parchetul descoperă acum ceea ce era de notorietate încă din anii ’90, la fel cum doar în urma unei judecăți la CEDO procurorii români l-au acuzat pe Ion Iliescu de genocid, deși judecătorii CEDO n-au făcut altceva decît să cerceteze dosarul care le-a trecut și lor prin mînă.
Un fost ministru al Justiției, Cristian Diaconescu, a spus la un moment dat că după atîția ani nu se mai poate da de urma vinovaților, ca și cum declarațiile martorilor vremii n-ar exista, iar faptele pentru care sînt acuzați cei ce mai sînt în viață ar fi dispărut.
Dar dacă tot s-a redeschis acest dosar, de ce nu catadicsesc procurorii să-i cerceteze și pe colegii lor de breaslă care s-au făcut că-l instrumentează și, mai ales, cum de au fost promovați, în ciuda acestui eșec rușinos? Sau dacă nu cumva au fost promovați tocmai din această cauză.
La fel, de ce nu cercetează nimeni felul în care s-au făcut mari privatizări în care întreprinderi de importanță strategică au ajuns în mîinile unor firme rusești care le-au falimentat? Sau cum a fost distrus sistemul de irigații din România în timp ce președintele țării era hidrologul Ion Iliescu? Și cîte altele, care ar trebui să transforme Dosarul Revoluției în dosarul unei epoci a trădării naționale și a jafului organizat de stat.
O pwla, n-ai sa vezi…