Dacă ești ministru în cabinetul Dăncilă nu mai trebuie să mergi la sală. Deja ai acceptat, fără să știi, o poziție în care nu neapărat munca, dar drumurile sigur te omoară. Pentru că, spre deosebire de guvernele anterioare, nu e suficient să bați drumul pe la partid și apoi pe la premier. Acum, orice propunere ai avea, orice problemă, trebuie să te prezinți în ședințele de guvern avînd deja aprobearea cabinetului celor doi. Da, nu cabinetul doi, căci fiecare se consideră mîna dreaptă a șefului, deci cabinete doi sînt mai dese decît bordurile chinezești de la Videanu încoace. Dar cabinetul celor doi e numai unul și nu poate fi eludat, precum în vremuri imemoriale se eludau meandrele concretului.
În cabinetul celor doi locuiesc, într-o armonie desăvîrșită, Sevil Shhaideh și Darius Vâlcov, citind proiecte de acte guvernamentale, făcînd proiecte, dînd aprobări. Nimic nu ajunge să fie aprobat în guvern dacă n-a primit rezoluția potrivită de la cabinetul celor doi. Cei mai mulți miniștri află asta pe pielea lor, fără să fi fost anunțați în prealabil că, de fapt, în acel cabinet ar fi trebuit să-și facă prezentarea. Adică află atunci cînd deja e prea tîrziu, iar propunerea lor a fost respinsă. Problema miniștrilor e că nu s-au prins încă ce trebuie să facă pentru a avea șanse de reușită cu proiectele lor. Mai ales că se zvonește că Darius ar fi renunțat la obiceiul de a ascunde tablourile în pereți, de frică să nu deranjeze microfoanele care se află deja acolo.
