Cu ceva mai puțin extaz și cu mai multă minte, în ziua suspendării se puteau rezolva o mulțime de chestii. Dar e știut că, în timpul orgasmului, ideile fug din cap și se adună, împreună cu una din mîini, în altă parte. Demiterea lui Traian Băsescu, bunăoară, putea fi rezolvată simplu, în două feluri.
1. "Sînteți de acord cu demiterea președintelui României, domnul Traian Băsescu?" e o întrebare care are aceeași îndreptățire logică pe care o are întrebarea "Sînteți de acord cu rămînerea în funcție a președintelui României, domnul Traian Băsescu?". Cele două formulări sînt opuse, perfect echivalente ca greutate logică și vizează, într-o lume cu alegători neutri, exact aceleași cantități.
Acum, dacă președintele era deja suspendat, operațiunea de la urne s-ar fi putut chema "referendum pentru păstrarea în funcție a președintelui României", iar USL ar fi putut alege a doua formulare, adică "Sînteți de acord cu rămînerea în funcție a președintelui României, domnul Traian Băsescu?". În acest fel, condiția de cvorum ar fi fost în favoarea USL: dacă nu s-ar fi strîns 50% Băsescu nu era menținut în funcție, referendumul fiind invalidat potrivit legii. Dacă, dimpotrivă, cvorumul ar fi fost realizat, USL cîștiga iar, fiindcă, potrivit sondajelor, 69% dintre alegători ar fi votat împotriva lui Băsescu.
2. Imediat după stabilirea condițiilor actuale ale referendumului, USL convoca o sesiune extraordinară a Parlamentului, în care era votată legea care declara obligativitatea votului. Prezența la vot e obligatorie prin lege în Grecia Cipru, Belgia, Luxemburg și în alte 26 de țări neeuropene. Așadar, n-ar fi fost nici o ciudățenie și nici măcar o lovitură de stat. Ar fi fost în schimb o mișcare care ar fi adus oamenii la vot peste cvorum și l-ar fi obligat pe Traian Băsescu să-și modifice rolul și să roage lumea să revină la urne. E de presupus că Antonescu n-ar fi șovăit să promulge legea, iar monitorul oficial s-o publice.
Sigur, nimic nu se poate petrece în lumea reală, fără o miraculoasă întoarcere în timp.