Îți scriu aceste rânduri mai devreme decât ar fi trebuit. Părăsesc această lume cu regretul că nu am înfăptuit mai multe, deși am avut la dispoziție toate pârghiile necesare. După cum știi și dumneata, viața e uneori nedreaptă chiar și cu noi, nemuritorii. Mă pregătesc de plecare și de întâlnirea cu vechii tovarăși alături de care am clădit socialismul cu față umană, dar și capitalismul tovărășesc, cu tot cu manifestările lui neprevăzute. Dar să nu deviez de la meandrele concretului care trebuie să călăuzească această scrisoare.
Am fost împreună precum secera și ciocanul. Sentimentele noastre reciproce au rezistat în timp precum steaua ce a unit cele două simboluri ale luptei de clasă. De când te-am cunoscut, am știut că ești aleasa inimii mele și te-am iubit aproape la fel de mult ca pe partid, deși nu a fost facil. Am trecut împreună prin multe, cu bune și cu rele. Ai avut înțelepciunea necesară să treci peste chestiuni exacerbate, mai ales în presa așa-zis liberă. Episodul Corina Crețu este elocvent în acest sens. Ne-am slujit unul pe altul cu devotament, aceasta dând posibilitatea consolidării unei căsnicii trainice.
Ai reușit ceva ce foarte puțină lume a fost în stare: să trăiești mai mult decât mine. În cursa vieții, noi doi am fost ca Pan Zhanle și David Popovici, aceste două elemente extrem de valoroase și de talentate ale natației mondiale. Mi-ai bătut recordul, dar nu sunt mâhnit. La repartiția în următoarea viață mă voi ambiționa să-l dobor.
Când citești această scrisoare, te rog să nu manifești tristețe sau tot soiul de sentimente cu caracter melancolic. Continuă să dai dovadă de aceeași tărie de caracter care te-a carecterizat mereu. Chiar dacă nu ți-am mărturisit, a fost în întregime alegerea mea să îmi iau la revedere de la această viață. Nu am vrut să îi ofer așa-numitului Dumnezeu ocazia de a decide cum să-mi închei existența. Am avut o discuție amplă și constructivă cu personalul medical, în urma căreia am luat decizia să fiu decuplat de la aparate. Aveam posibilitatea interioară de a mai rezista mulți ani de aici încolo, dar am considerat că e mai bine să nu rămân în istorie ca un mare energofag. Ai văzut și dumneata cât s-a făcut curentul.
Am deplina încredere că toate bunurile noastre dobândite de-a lungul vieții vor fi gestionate cu înțelepciune, mai ales dacă nu încap pe mâna tânărului și ambițiosului tovarăș Vulpescu. Mai am rugămintea ca ceremoniile funerare să se desfășoare într-un cadru firesc, fără intervenții foarte solide din partea personalului bisericesc.
Îți mulțumesc pentru tot.
Al tău Nelu
M.T.