Liviu Dragnea și Klaus Iohannis mai că nu și-au făcut cruce și nu au scuipat în sân – Doamne ferește și apără și miluiește pe ipocriții tăi! – când au auzit-o pe aia cu impozitarea averilor Bisericii. Nici nu au avut răbdare să întrebe cam ce ar însemna asta, despre ce sume ar fi vorba sau altceva. Îmbrăcat în alb, ca însuși Gandalf cel putred de bogat de la Patriarhie, Iohannis a spus că i se pare “un fel de aventură fiscală”. În ce fel “aventură fiscală”? Dracu’ știe. Fiind și el în exclusivistul club al iubitorilor de ochi ai dracului, ca și Daniel, Dragnea s-a arătat scârbit, ofensat, jignit în valorile cele mai intime. Nici n-a vrut să audă. A fost un fel de “piei, Satană”: „Nu s-a discutat în coaliție și nici nu vreau să discut despre asta”. Nici nu știa despre ce ar trebui să discute exact, mă rog. Mai mult de-atât, Dragnea vede impozitarea Bisericii ca pe un atentat la instituția BOR: “Eu zic totuși să încercăm să mai păstrăm niște instituții în România… cel puțin să le ajutăm să reziste”. Like, big like de la Daniel pentru asta.
Dacă tot avem un minister al Muncii și Justiției Sociale, poate că nu ar fi deplasat să discutăm tocmai despre privilegii. Într-o societate care vomită de fiecare dată când aude de “pensii speciale”, discuția despre privilegii, de orice fel, ar fi binevenită.
Să nu ne facem iluzii, discuția tocmai a fost ratată, tocmai a trecut pe lângă noi. E ridicol că nu avem un partid care să scoată această temă în față, care s-o explice și care s-o țină în prim-plan. Cum toate partidele s-au ascuns în prezența Coaliției pentru Familie, la fel și acum, iată, nu vezi pe nimeni care să vorbească despre privilegiile BOR. Pentru că despre asta e vorba. Nu neapărat despre o “anume” impozitare, nu despre sume, nu despre altceva, ci despre un principiu al egalității în fața legii. Iohannis, primul om în stat, și Dragnea, primul om în țară, iată-i, nu știu cum să-și facă mai repede cruce și să fugă de subiect. Până și marea instituție a Facebook-ului, Înalta Curte de Gargară și Justiție a acestei țări, se uită în altă parte. E vorba de complicitate, indiscutabil. E vorba de putere, bineînțeles, și, ca întotdeauna, e vorba de mulți bani. Oricât de tradițională sau netradițională ar fi familia, important e, înainte de toate, să fie obedientă, tăcută, să nu ceară drepturi, să nu ridice probleme care lovesc în privilegii.
BOR, la braț cu clasa politică, este cel mai corupt organism al României.