Dragoș Bucur (un băiat): „Mi-a fost teamă de reacția pe care împărtășirea părerilor mele ar putea să o nască“

Gen Prin gunoi înșine!

Adriana Bahmuțeanu (prigonită de plici): „Campania electorală a fost o caterincă. Am fost în sectorul 1, nu mi-era frică de COVID, mai degrabă credeam că iau rîie. Mi-a fost frică să nu mă îmbolnăvesc. Este incredibil ce se întîmplă. Am găsit o casă unde gunoiul depășise acoperișul. Am văzut șobolani mai mari decît bichonul meu. Știam că nu o să cîștig pentru că am intrat tîrziu în cursă, dar am ajutat măcar oamenii din Chitila să strîngă gunoiul. Fac activism civic acum.“

Probabil că, într-o mărturisire viitoare, vom afla că acoperișul fusese depășit de gunoi pentru că insista să meargă pe prima bandă și cu viteză legală, că și COVID-ul se teme cumplit de rîie și că, în general, șobolanii și bichonii se pot înțelege foarte bine dacă nu îi învrăjbește vreo gîsculiță panicardă. Să terminăm însă pe un ton optimist: este foarte bine că doamna Bahmuțeanu n-a fost aleasă primar. Nu de altceva, dar există riscul ca manierele suburbane să-i determine pe cetățeni să-și manifeste nemulțumirile și altfel decît făcînd „plici!“ cu ștampila pe următoarele buletine de vot.

Gen Iezistă o explicație

Mugur Mihăescu (a făcut pregătire cu Don Juan): „Cînd eram tînăr ştiam că trebuie să ai cu tine cuvintele, textele, cum se mai spunea. Le aveai, puteai avea de partea ta şi succesul. Nu, atunci nu aveai parte nici de fete. În ceea ce mă priveşte, cum eram mic de înălţime şi cu părul grămadă în cap, ca să nu zic exact contrariul, a trebuit să învăţ să supravieţuiesc. Şi nu-mi pare rău. Dar lecţia de bază e cea învăţată acasă. Adică cînd îţi place de o fată îi faci declaraţii, o inviţi în oraş, îi duci un buchet de flori. Îi faci curte, ca la carte. E ceea ce ştim cu toţii de la părinţii şi rudele noastre.“

Sigur, invitația în oraș, florile și curtea sînt metode care pot da rezultate. Dar astea sînt armele cetățenilor profund mediocri. Un bărbat adevărat nu așteaptă după alții sau altele, el se implică direct și rezolvă problema singur, fără amînare, devenind propria sa prezența feminină, uluitoare de la sclipirea cheliei și pînă la ultimul fir al broboadei.

Gen Livin’ La Covida Loca

Cătălin Măruță (atletul bunului gust și al calității în televiziune): „Pot spune că mă simt bine… Dacă va continua tot așa voi putea spune că am trecut ușor peste COVID. Am o tuse, mai am stări de febră seara și, da, am rămas fără gust și fără miros. Este foarte ciudată starea asta. Am făcut test și aseară și am ieșit pozitiv.“

Cătălin, sîntem alături de ține, dar nu mai aproape de 2,5 metri. E bine că ai o formă ușoară a infecției. E și mai bine că ești un cetățean responsabil și te-ai testat. Dar cel mai bine e că ai rămas temporar fără gust, deci îți poți petrece izolarea urmărind un maraton al propriilor emisiuni, și asta fără să fii asaltat constant de năstrușnicul gust de bilă.

Gen Nu există oameni rebeli, există doar idei tîmpite

Dragoș Bucur (un băiat): „Mi-a fost teamă de reacția pe care împărtășirea părerilor mele ar putea să o nască, apoi mi-a fost rușine de această teamă și de gîndul meschin că «E mai bine să tac decît să spun ce cred». Cum de obicei aleg să fac exact lucrurile de care îmi e cel mai frică, asta am făcut și acum.“

Nimeni… Dar absolut nimeni… Nimeni în grad absolut, vidul suprem… Arhicunoscutul Dragoș Bucur: „Salut, v-am spus cumva că fac fix pe dos decît ar dicta bunul-simț în timp ce-mi pregătesc poza de victimă a intoleranței românilor?“. În altă ordine de idei, este foarte bine că faimosul domn Bucur alege să facă lucrurile de care se teme cel mai mult. Dar nu te poți abține să te întrebi dacă ilustrul actor s-a temut să cadă în cap de la o înălțime medie și, mai ales, de cîte ori.