Don Corleone se plimba gînditor de-a lungul și de-a latul biroului, mormăind din cînd în cînd frînturi de fraze. Consigliere Hagen, așezat comod într-un fotoliu, îl urmărea atent: Nașul era foarte supărat și asta se vedea și, mai ales, se auzea din vorbele pe care dialogul interior le scăpa uneori la lumina chioară a biroului.
– Pînă la urmă ce facem cu Johnny Fontane? cuteză să întrebe Hagen, văzînd că figura Nașului și-a mai pierdut din aerul homicidal. Iar vrea să-și relanseze cariera cinematografică. Zice că a găsit un film perfect pentru el, dar regizorul nu vrea să-i dea rolul.
– Ce film? Ce regizor? întrebă Nașul.
– Un film de festival făcut de un regizor român, îl lămuri consigliere. Probabil ceva cu ciorbă și faianță. Mă rog, foarte pasionant dacă ești racordat la fenomenul cultural, adăugă el cu tonul pe care îl folosea îndeosebi ca să explice cuiva că Luca Brasi nu-i va face genunchii terci cu barosul, ci va ține un seminar de rezistența materialelor. Deci îi tăiem valahului un cap de cal?
– De ce, să creadă că îl somează IKEA să-și achite factura la chiftele? Nu, nu, taie-i un cap de miel.
– Înțeleg, justiție poetică, Miorița…
– Da, Eminescu, Luceafărul poeziei româneșți, poetul nepereche, îl îngînă enervat don Corleone. Bă, v-ați tîmpit cu toții? Taie-i un cap de miel să aibă și băiatul ăla de-un borș, dacă tot face film. Și dacă nu vrea, zi-i că al doilea cap care va fi tăiat va fi unul de prost. Și după aia va fi nevoit să gîndească scenariul cu ăsta…cum îi zice…
– Cazzo? încercă Hagen.
– Da, mă, dar încercam să-mi amintesc cum îi zice pe românește.
– Cîțu?
– Foarte probabil.
*
Michael Corleone ridică ochii din farfurie și spuse cu respect, așa cum fusese învățat acasă să vorbească cu mafioții mari:
– Îmi permiteți să mă duc la toaletă?
Sollozzo încuviință scurt din cap, ocupat să molfăie. Căpitanul McCluskey întrebă precipitat:
– Vrei să-l percheziționez iar?
– Și apoi să-l arestezi pentru port ilegal de puță? McCluskey, ți-am mai zis, nu există așa ceva în Codul Penal. E la fel de stupid ca și cum ai percheziționa pe cineva pentru că ți-a zis “Salut, se poate un foc?“.
– Pardon, nici măcar eu nu sînt atît de prost! protestă McCluskey sincer jignit. Deci zici să nu fac percheziție acum? schimbă el vorba.
– Evident, oftă Sollozzo, nu.
– Și s-o fac cînd vine înapoi?
– De ce, crezi c-o să-și scoată pistolul din pantaloni să ne omoare? Într-un restaurant? Ridicol!
