Siguranța lui Iohannis, Cîțu și Ciucă în împingerea guvernului înspre Parlament stă în faptul că PSD-ul va trece de partea plină de bani a forței. Că, pentru banii din „Anghel Saligny“, primarii PSD își vor presa șefii, iar aceștia vor decreta un sprijin discret pentru guvernul generalului. Numai că primarii ăia PSD care să-și împingă șefii de la spate sunt foarte greu de găsit. Din cei peste 1.400 de primari ai PSD din țară n-au fost găsiți nici măcar două-trei sute care să se constituie într-o forță de presiune convingătoare. Ceilalți, dimpotrivă, i-au anunțat pe toți oamenii președintelui că, de data asta, ordinea este complet alta decât ar vrea Cîțu: întâi semnătura pe contracte, parte de bani în cont și de-abia după aia susținerea necondiționată. Nu de alta, dar deja se fac doi ani de când primăriile pesediste trag targa pe uscat, iar promisiuni neonorate există încă de pe vremea lui Gheorghiu-Dej.
Acum, e greu și pentru Ciolacu, Grindeanu, Dîncu. Ar vrea, le-ar surâde, i-ar aranja, dar, pe față, nu pot susține guvernul PNL-UDMR. Și nici nu pot da suficiente ordine discrete în partid ca să le asigure liberalilor majoritatea necesară. Dacă vorbești cu aproximativ 60 de pesediști, deja nu mai ai cum să garantezi discreția, așa că… Așa că, până la votul din plen, mai e o singură variantă: să-i dea ei singuri pe mâna negociatorilor pe parlamentarii șantajabili, că DNA, după cum se știe, s-a cam lăsat pe tânjală.