Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Dramaturgia franceză și-a luat nasul la purtare

Zoom Dramaturgia franceză și-a luat nasul la purtare

Francezii insistă să fie o nație paradoxală în materie de artă: deși republicani, n-ar renunța sub nici o formă să se predea efervescenței creatoare și să asmută asupra lumii din cînd în cînd cîte un rezultat care se dovedește un adevărat regal.

Probabil că așa ar fi putut fi rezumat triumful lui Edmond Rostand din acel final de decembrie al lui 1897, cînd premiera lui Cyrano de Bergerac a ridicat sala în picioare, a uluit actorii înșiși cu un număr neînchipuit de bis-uri și, plină de modestie, a intrat în legendă drept cea mai celebră piesă a dramaturgiei franceze.

Peste ani – și păstrînd cu delicatețe proporțiile –, așa ar putea fi rezumat și filmul lui Alexis Michalik, care, deși mai are de așteptat aura legendară, știe să se înfășoare în purpura imperială a unui farmec imposibil de negat chiar și de către cel mai înverșunat filistin.

Edmond / Cyrano mon amour este povestea din spatele acelei premiere, așa cum crede Michalik că a fost ea, cu hopuri și obstacole aparent de netrecut, cu dramă îmbibată în ridicol și comedie izvorîtă din străfunduri de unde răzbate de regulă doar tragedie, cu inteligență și prostie, cu seriozitate și cu profunda ei lipsă, în fine, nu a fost uitat și iertat nimic din complexitatea umană, fie ea fire sau societate.

Premisa e promițătoare: bietul Rostand este un dramaturg fără succes, capabil să scrie doar chifle în versuri. Și iată că soarta vitregă decide să-l ia la mișto din nou: dacă tot ai avut doi ani de blocaj de la ultima nereușită, ai acum ocazia să încerci din nou. Tot ce ai de făcut e să scrii o capodoperă și s-o pui în scenă. Într-o lună. Restul se rezolvă de la sine.

Traseul de la groază la succes este sinuos și savuros în fiecare cadru. Hățișul format din continua fugă după inspirație, încurcăturile inerente unui proiect bazat pe heirupism și improvizație, munca sisifică de-a mulțumi pe toți, dragoste, gelozie, mîncătorie, plus vizita inevitabilă la Aux Belles Poules, un stabiliment extrem de respectabil dacă facem abstracție de faptul că e un glorios cuib de parașute, nu lasă plictiseala nici măcar să respire, darămite să întindă un deget maculator asupra poveștii.

Dacă e ceva ce i se poate reproșa filmului este apariția agasantă a unor cadre neclare. Deși puține – ușor de numărat pe o mînă de dresor de Rotweilleri –, ele insistă să calce pe nervii spectatorului, poate și prin contrastul cu claritatea exprimării artistice. În altă ordine de idei, cînd un film știe să penduleze atît de elegant de la dezastru la comedie și de la tristețe la haz isteric, echilibrul universal simte și nevoia unui sacrificiu. Mai în glumă, mai în serios, aș spune că jertfa celor cîteva secunde chioare n-a fost în zadar.

Edmond / Cyrano mon amour. R.: Alexis Michalik. Cu: Thomas Solivérès, Olivier Gourmet, Mathilde Seigner, Tom Leeb.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

  • Pînă la capăt și pînă la ultimul centimetru

    12 februarie 2024

    Vom sprijini Ucraina pînă la capăt, a zis Joe Biden la Varșovia, pe vremea cînd își confunda doar un fiu cu celălalt, nu și pe președintele Macron cu defunctul președinte […]

bijuterii argint