Unde-s covoarele roșii de mai an, când cucuvele mov se îndreptau sprințar spre tribună, dregându-și vocea pentru a mulțumi tatălui, desigur, căruia îi datorează startul în carieră, și apoi partenerilor strategici din SRI, fără al căror ajutor stenogramele n-ar mai fi fost incomplete, înregistrările trunchiate, iar bârfele și turnătoriile nu s-ar fi transformat în probe irefutabile?
Chiar, unde-or fi?
Bilanțul pe 2016 al DNA, prezentat în 2017, cum se cuvine, a fost lipsit de fastul de-altădat’, căci au lipsit taman uniformele și fireturile care dădeau procurorilor sentimentul de invincibilitate, iar inculpaților și, uneori, judecătorilor le insuflau necesara teamă fără de care anticorupția n-ar mai fi mers ca unsă. Rănile lui Florian Coldea erau atât de proaspete și sângerânde, iar nepăsarea lui Hellvig atât de vizibilă, încât nu mult a lipsit ca triumfalismul obișnuit al șefei DNA să fie înecat în propriile lacrimi. Dar supergirls don’t cry, supergirls luptă de dimineață până seara, până le ajunge Constituția la gât. Atunci se cațără pe spinarea mulțimii și luptă iar, până când Constituția le ajunge iar prea sus. Dar asta încă nu s-a întâmplat, așa că lupta continuă.
Bilanțul DNA pe 2016 a încercat, în sunetul din ce în ce mai perceptibil al criticilor, să acopere abuzurile și neîmplinirile. Pentru groupies, a reușit. Pe ceilalți nu i-a interesat, oricum. Dar, privit lucid, bilanțul DNA ne spune că multe lucruri scârțâie.
Deja, procentul achitărilor a crescut față de 2015. La începutul lui 2016, Laura Codruța Kövesi se lăuda cu “doar” 7,63% achitări în dosarele instrumentate de către DNA. La începutul lui 2017, acest procent ajunsese deja la 10,5%. Dar activitatea DNA e ireproșabilă, toate merg bine, nu-s probleme.
Probleme, de fapt, sunt, pentru că DNA are de stăvilit o avalanșă de dosare întoarse către procurori de către judecători, dosare atât de prost întocmite încât nici nu poate începe procesul. Gafele procurorilor nu sunt contabilizate nici măcar de presă, dar din când în când mai aflăm că un inculpat ar fi comis o faptă la date și în împrejurări când acest lucru îi era fizic imposibil. Impossible is nothing, însă, pentru procurorii DNA, pe care nu-i pot opri din luptă niște chestii secundare cum sunt legile, codurile de procedură sau minima cerință a prezentării de dovezi.
O treime dintre dosarele aflate în lucru la DNA se bazează pe discutabila și interpretabila acuzație de abuz în serviciu. Abuz în serviciu care este un soi de copiuță pentru absolvenții de drept învățați fie să copieze, fie să se mulțumească, mereu, cu note și medii mici. Atunci când denunțurile, interceptările și interpretările fanteziste nu mai funcționează, dosarele DNA se prăbușesc în cascadă.
Și, totuși, soluții există. Ne-o spune chiar DNA, în sinteza raportului pe 2016. Prioritățile anchetelor Direcției Naționale Anticorupție sunt faptele de corupție din (în ordinea autorilor): “achizițiile publice din sănătate și infrastructură; sistemul judiciar; fondurile europene”.
Ați înțeles, stimați judecători? Sunteți pe lista de priorități a DNA, pe locul al doilea. Așa că mai ușor cu returnarea dosarelor pentru aducerea de probe sau încadrarea corectă a faptelor comise. Nu știți niciodată ce capre ați vândut ilegal sau ce ouă de struț eclozați prin cămară.