Dreptul de a nu fi informați

Atunci când a fost adoptată legea nr. 544 din 2001 privind liberul acces la informații de interes public, cei mai naivi dintre noi au crezut că suntem pe drumul cel bun, că statul român, la orice nivel al său, va funcționa cu adevărat mai bine, fiind obligat la transparență. Iar transparența și permanenta supraveghere din partea cetățâenilor, a societății civile și a presei va duce la stoparea din fașă a tentativelor de corupție. Doar că nu e chiar așa și nici n-a fost vreodată. Pentru că, mai presus de accesul liber la informații, există informațiile clasificate, secretele de stat, pe care, ce să vezi, autoritățile nu ni le pot comunica. Conform legii 544/2001, oricine s-ar fi putut adresa SRI, de exemplu, pentru a pune o serie de întrebări de bun simț, legate de activitatea firmei Hexi Pharma, de exemplu.

Una dintre întrebările pe care toată lumea dorește să le pună este dacă Hexi Pharma a fost sau mai este o firmă a Serviciului Român de Informații. Conform articolului 43 din legea 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, “Sub controlul Parlamentului, în raport cu nevoile proprii şi cu respectarea strictă a prevederilor legale, în cadrul Serviciului Român de Informaţii pot funcţiona: o regie autonomă, societăţi comerciale de producţie, instituţii sanitare, precum şi asociaţii cu caracter cultural-sportiv.”. Conform prevederilor legale, cadrele SRI se supun regulamentelor militare în vigoare, cu excepția cadrelor civile. Angajații militari ai SRI, așadar, nu pot avea firme, dar angajații civili da, căci ei se supun doar Codului Muncii și regulamentelor interne ale SRI, nu și legilor sau regulamentelor care stabilesc statutul personalului militar. Întrebarea ar fi, așadar, îndreteptățită, luând în considerare că, în conformitate cu articolul 28 al legii 14/1992, “Personalul operativ al Serviciului Român de Informaţii îşi desfăşoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a siguranţei naţionale.”. Dacă siguranța națională a cerut, la un moment dat, înființarea de către un membru al personalului operativ a unei firme care acționează în domeniul pharma, ar fi, totuși, dreptul nostru să o știm. Dacă n-ar fi informație clasificată, desigur.

O altă întrebare pe care deja a pus-o toată lumea este “Ce conțin, mai exact, informările făcute de SRI despre infecțiile nosocomiale și despre activitatea firmei Hexi Pharma?”. Răspunsul la această întrebare ar lămuri multe lucruri, dar, desigur, nu-l putem primi, pentru că este vroba despre informații clasificate.

Iar SRI este obligat de lege să acorde protecție informativă firmei Hexi Pharma. Da, exact. Conform articolului nr. 55 din legea 14/1992, “La cererea persoanelor fizice şi juridice din sectorul privat, Serviciul Român de Informaţii acordă asistența de specialitate pentru apărarea secretelor aflate în posesia acestora şi prevenirea scurgerii de date sau informaţii ce nu pot fi aduse la cunoştinţa publicului. Asistența de specialitate se acordă, contra cost, potrivit tarifelor convenite.”. Așadar, contra cost, SRI poate acorda asistență de specialitate unei firme care dorește să protejeze informații care nu trebuie să fie aduse la cunoștința publicului. Exact genul de informații despre rețetele de falsificare a dezinfectanților, de exemplu. Contra cost, am spus? Am exagerat. Conform aceluiași articol din lege, se poate și gratis: “Asistența de specialitate se acordă gratuit persoanelor prevăzute la alin. 1, care execută comenzi pentru stat, în limita şi pe durata acestora, precum şi celor care desfăşoară activitate de cercetare ori de producţie în probleme sau cu privire la aspecte de interes naţional.”. Vi se pare că miile de contracte cu unități medicale de stat sunt “comenzi pentru stat”? Da, asta sunt. Așadar, chiar dacă nu e firma SRI, Hexi Pharma a putut beneficia gratuit, conform legii, de protecția Serviciului. S-a întâmplat acest lucru? Probabil că nu vom ști niciodată, pentru că e vorba despre informații clasificate.

Serios? Nu. Pentru că articolul 13 din legea 544/2001 spuune clar: “Informațiile care favorizează sau ascund încalcarea legii de către o autoritate sau o instituție publică nu pot fi incluse în categoria informațiilor clasificate și constituie informații de interes public.”. Hai, băieți, săriți cu declasificările!