Ultima îndeletnicire a lui Ovidiu Artopolescu, ofiţer acoperit în structurile de securitate vechi şi noi ale statului, este cea de membru în Consiliul de supraveghere al companiei Transelectrica. Nu căutaţi date despre acest organism şi nici despre mult disputatul directorat al Transelectrica, deoarece site-ul este în lucru de luni de zile, tocmai pentru a-i ţine pe curioşi pe tuşă.
Drumul lui Ovidiu Artopolescu se împleteşte strâns cu cel al distinsei sale soţii, Corina. Când Ovidiu era angajat ca Business Development Manager la compania Microsoft România, Corinuţa era avansată ca subcomisar şi în funcţia de şef serviciu IT la Ministerul de Interne. În această calitate, Corinuţa implementează la Spitalul Internelor, în paralel cu Spitalul SRI, un soft furat de la firma Omnis Group de societatea RSC a lui Sebastian Vlădescu, fost ministru de Finanţe în cabinetul Tăriceanu. Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul Poliţiei Capitalei o anchetează pe Corina Artopolescu, în dosarul penal 786/P/ 2007, privind furtul unui soft şi un act de piraterie cibernetică, iar aceasta invocă o donaţie oferită de firma lui Vlădescu. În apărarea doamnei Corina Artopolescu sare domnul Ovidiu Artopolescu, director Microsoft, care invocă faptul că soft-ul nu a fost furat de la firma Omnis, ci face parte din proprietatea intelectuală a Microsoft. Cauza se pierde într-un hăţiş de expertize ceţoase executate de SRI. În fine, cariera soţilor Artopolescu culminează cu avansarea domnului Ovidiu ca CEO al Microsoft, iar a doamnei Corina, cu acordarea calităţii de „Luptător pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“ şi a funcţiei de director IT în cadrul Internelor. În fine, Ovidiu este numit secretar de stat la Ministerul Comunicaţiilor, de unde demisionează în mod inexplicabil după câteva luni, pentru a-şi pierde urma pe un site aflat în construcţie, ceea ce şi-ar dori orice acoperit mai de Doamne-ajută.
Publicat în Cațavencii, nr. 49, 12-18 decembrie 2012