Țineți minte Grecia?
Ați fost sau nu în vacanță acolo, v-ați gândit sau nu să mergeți în vacanță acolo, nici nu mai contează. Amintiți-vă cum era Grecia acum câțiva ani: oaia neagră a Uniunii Europene, plină de datorii ajunse la scadență și imposibil de plătit, cu străzile pline de manifestanți furioși care nu voiau să renunțe nici la pensii și nici la salarii. O țară care trecuse dincolo de pragul falimentului, cu datorii de 400 de miliarde de euro, mare parte dintre ele către Germania.
Grecia părea pe punctul
de a se scufunda în propria sa indolență, părea pe punctul de a plăti cheltuielile enorme făcute pentru a se da mare. Căci, ne spuneau analiștii sufletului, Grecia plătea aroganța de a-și fi dorit să organizeze o Olimpiadă pe care nu și-o putea permite. Atât de mult cheltuise Grecia pentru Olimpiada aia, se spunea, încât s-a pus în cap.
De fapt, însă, lucrurile nu erau nici pe departe așa.
Pentru Olimpiadă, Grecia făcuse cheltuieli de peste zece miliarde de euro. Peste zece miliarde, dar sub unsprezece miliarde. Bani împrumutați, unii, bani din bugetul propriu, alții. Din alea zece miliarde, Grecia a construit campusuri pentru sportivi, facilități sportive și multe chestii utile doar pentru o lună. E drept. Dar După Olimpiada din 2004, veniturile fiscale ale Greciei din banii cheltuiți cu Olimpiada au fost de 2,4 miliarde de euro. Jumătate de miliard de euro a mai încasat statul grec ca taxe de la Comitetul de Organizare a Olimpiadei de la Atena, iar comitetul de organizare a avut venituri de peste două miliarde de euro. Din cele zece miliarde de euro cheltuite, chipurile, doar pentru Olimpiadă, de fapt 5,1% s-au dus pentru îmbunătățirea infrastructurii, de care grecii profită și astăzi, 14% s-au dus în îmbunătățirea rețelei de drumuri și 13,9% au fost investiți în regenerare urbană. Pe lângă investițiile imense în facilitățile sportive, grecii s-au ales, după Olimpiadă, cu un aeroport nou, un metrou îmbunătățit și extins, o rețea extinsă de tramvaie și trenuri ușoare. Tot datorită Olimpiadei, Atena are o nouă autostradă de centură.
Oricum, cele zece miliarde
de euro cheltuite cu Olimpiada fie s-au întors în Grecia, fie s-au dovedit a fi bine cheltuiți. Nu ăștia erau banii care au provocat criza datoriilor. Ci alții.
Deși membră NATO, cu vechime, Grecia s-a înarmat an de an, pe bani grei, pentru a se apăra de o posibilă agresiune a Turciei, altă țară membră NATO.
Iar pentru a se înarma, Grecia a fost nevoită să împrumute bani. Grămezi de bani, căci furnizorii de armament nu așteaptă, nu înghit întârzieri, nu nimic…
Grecia, o țară cu puține granițe terestre, înconjurată de ape, ajunsese să aibă o armată de tancuri impresionantă. Peste 1.300 de bucăți, dintre care 578 erau cumpărate după 2003. Toate de la nemți. Leopard, deh. Pentru ultimele tancuri cumpărate, Grecia a plătit, în câțiva ani, trei miliarde de euro.
Tot de la nemți, Grecia a vrut să cumpere submarine. Că doar asta i-a făcut pe nemți celebri din 1933 încoace: tancurile și submarinele! Numai că, de data asta, nemții au fost buni la încasat și lamentabili la livrat. Din submarinele plătite în avans de către greci, cu 3,8 miliarde de euro, n-au mai livrat, în cele din urmă, nici unul. Nici banii nu i-au dat înapoi, ce-i drept…
Miliarde de euro date nemților pentru tancuri, submarine, fregate, alte miliarde de euro date americanilor pentru 155 de avioane F16 nou-nouțe. Bani, nu glumă.
În 2012, 15% din exportul Germaniei era reprezentat de achizițiile de armament ale grecilor. 10% din exporturile Franței însemnau transferurile de armament către Grecia. 2012, un an cu nimic deosebit, un an în care Grecia nu se afla în război cu nimeni. Dar ce chef să spargă banii pe arme avea…
România a ajuns,
fără să se voteze în Parlament, fără să ne întrebe nimeni, fără vreo justificare reală, să aloce 2,5% din PIB pentru cheltuielile armatei. 2,5% din PIB înseamnă aproape 8% din buget. Astea-s cheltuieli militare de vremuri de război, deși noi suntem, din câte știm, în vremuri de pace.
Dar 2,5% din PIB e puțin. Se poate și mai bine, se poate și mai mult.
Încă din anii ’80 ai secolului trecut, Grecia ajunsese să cheltuiască 6-7% din PIB pentru înarmare.
Acolo trebuie să ajungem și noi. 2,5% e puțin, e nimic. 6% din PIB, miliarde și miliarde de euro anual, pentru arme. Asta trebuie să facem, ăsta e viitorul. Vom fi ca grecii dacă facem asta? Da, fix ca grecii vom fi. Dar nu plini de turiști, ca ei, ci plini de datorii. Aia e…
