Dacă l-au văzut pe Crin că a făcut trei pași înapoi, cu cele două demisii și cu renunțarea la prezidențiale, analiștii loviturii de stat, care s-au jucat cu lopățica democrației pe plaja lui Băsescu, s-au gîndit că au prins momentul și i-au somat și pe alții să se dea înapoi măcar cu un pas. Unul dintre ei, Sorin Ioniță, și-a rotit privirea și a decretat că, înainte de a fuziona sau de a se alia, peneliștii și pedeliștii ar trebui să se răfuiască, iar unii dintre ei să mai și demisioneze. La PMP, a cugetat analistul, jucînd comedia imparțialității, singura care ar trebui să facă un pas înapoi ar fi Elena Udrea. Însă ca membră de rînd ce e în partidul inventat de Traian Băsescu, singurul pas înapoi pe care l-ar putea executa Udrea ar fi să sară peste bord. Un pas pe care de-abia-l așteaptă și cîțiva dintre intelectualii pemepiști care vor să facă uitate pupăturile depuse cu o galanterie politică pe mîna utilei Elene și declarațiile lor de iubire TRUbadurescă, pentru aceeași, încît să-i vadă și să-i audă cine trebuie. Dar în independența sa analitică, Sorin Ioniță, acest cavaler al democrației în pericol, spre platoșa din bumbac chinezesc a duduii Udrea ar trebui să-și îndrepte lancea? Sau către tricoul de pirat al Constituției purtat de inventatorul conceptului politic de Elena Udrea? Asta ca să nu mai vorbim de revolta slugilor stilate, ca Baconschi și Paleologu, care, în loc să-l atace pe cel care i-a aburit, vor s-o jertfească pentru cauză pe cea prin intermediul căreia s-a produs aburirea. Cum ar veni, în loc să-l sfidezi pe stăpîn, vrei să te duelezi cu o vivandieră.
Duelul cu o vivandieră
