Ultimii 5 ani de la anterioarele alegeri prezidențiale au fost cei mai proști prinși de România din 2000 încoace. A fost criză, e drept, dreapta e guvernat singură doar doi ani și câteva luni, stânga a guvernat singură doar 9 luni, de scos din criză ne-am scos singuri, muncind ieftin pentru companiile străine care fac prfituri fabuloase pe teritoriul României. Dar nu guvernările și criza au fost cele mai rele, ci corupția, cheltuirea fără limite a banului public, deteriorarea climatului politic și social, scindarea societății la un nivel mult mai grav decât cel din 1990.
Din 2009 și până azi
am trecut prin 5 campanii electorale: localele din 2012, referendumul din 2012, parlamentarele din 2012, europarlamentarele din 2014 și prezidențialele proaspăt încheiate. Investițiile în camapnia electorală de la prezidențialele din 2009 au fost estimate, în epocă, la 70-95 de milioane de euro. Campania din 2014 a costat, probabil, în jur de 120-130 de mmilioane de euro. Vorbim doar despre cheltuielile legate de afișaj/panotaj, echipe de campanie, combustibili, spații de reclamă, cumpărarea de spații de emisie etc. Principalii cheltuitori au fost Ponta, Iohannnis și Udrea. Pe lângă asta, guvernul a dat pomeni electorale în valoare de alte sute de milioane, dar pe alea le-am plătit noi, de fapt, nu partidele din coaliția guvernamentală. În campania pentru europrlamentare cheltuielile au fost de aproximativ 20-30 de milioane de euro, generalele din 2012 au scos pentru camapnie în jur de 60 de milioane de euro, localele din același an au supt partidele și cnadidații de aprozimativ 30 de milioane de euro, iar referendumul i-a mai pus pe combatanți să spargă aproximativ 10-15 milioane. Vorbim, așadar, de aproximativ 240-265 de milioane de euro cheltuite de toate partidele și de toți candidații în 5 ani, fără a vorbi de pomenile electorale. O sumă imensă, cheltuită, în majoritate, la negru. Numai banii ăștia ar putea băga în închisaore în jur de 300 de oameni, iar recuperarea prejudiciului ar aduce la bugestul statului în jur de 180 de milioane de euro. care, desigur, ar putea fi folosiți pentru pomeni electorale.
Cele 5 campanii electorale
prin care am trecut în ultimii 5 ani n-au însemnat doar bani irosiți, ci și credibilitate ciobită. Instituții precum DNA și CCR au ieșit șifonate grav din referendumul din 2012. DNA și-a folosit angajații pentru a hărțui alegătorii, în încercarea de a-i duce după gratii pe organizatorii din PSD, în principal, iar pentru CCR același an 2012 a însemnat căderea în dizgrația publicului, prin modul alunecos și lent în care a ales să arbitreze disputa politică, înclinând, în final, balanța în partea opusă votului popular. Institutul Național de Statistică, incapabil nici azi, după tot scandalul de le referendum și după un recensământ ratat cu brio, nu este în stare nici azi să furnizeze date credibile despre populația României. Prin urmare, datele venite de la această instituție sunt privite, așa cum e și normal, cu mare circumspecție. DNA a mai trăit un moment de glorie în această campanie electorală, arătându-se extrem de activ înainte de primul tur, pentru a întări impresia alegătorilor că principala alegere pe care o au de făcut este între respectarea sau nerespectarea statului de drept. O teză falsă, dar speculată abil de anumiți candidați.
Cele 5 campanii în cinci ani
au prins o perioadă foarte activă a justiției din România, totuși. Față de 2009, pe răbojul condamnărilor definitive avem acum trecuți un premier, mai mulți miniștri, mai mulți parlamentari, câțiva primari, doi foști patroni de presă și așa mai departe. Totuși, justiția e lentă și nu foarte curată pe alocuri, mulți judecători ajungând în arest mai ales în ultimul an și jumătate. Am descoperit, mai ales în ultimii cinci ani, că Judecătorii nu sunt Dumnezei, ci oameni ca și noi, supuși greșelilor, și, de asemeni, copleșiți de volumul mare de muncă. Nu putem spune, însă, că sistemul a fost reformat, așa cum clamează unii, pentru că dosarele care trenează ani de zile sunt o dovadă a faptului că mai a mult de lucru până vom avea acces rapid la actul de justiție.
Presa este una dintre victimele
cele mai vizibile ale ultimelor campanii electorale. Din 2009 până azi au dispărut mai multe cotidiane, cele mai multe săptămânale, iar televiziunile trăiesc într-o mizerie financiară cruntă, care le-a aruncat pe toate în brațele prostituției politice. Două televiziuni de știri au o situație financiară atât de proastă, încât supraviețuirea lor e în mare pericol fără un miracol. Un trust media de dimensiuni reduse, activ mai ales online, are datorii la stat atât de mari, încât singura sa șansă de supraviețuire ar fi un nou guvern, mai de dreapta, mai favorabil. Alte două televiziuni de știri au pierdut bursc, pe 16 noiembrie, motivația patronilor de a mai investi. Nu și-au realizat obiectivele, iar acum se pregătesc restructurări majore sau eventuale vânzări. Online-ul nu produce bani ci doar isterie, bună și aia în campanii, dar inutilă în perioadele dintre.
Am supraviețuit, toți,
acestor 5 campanii, mai mult betegiți decât întregi. Din nefericire, promisiunile făcute de politiceini au fost aruncate la gunoi imediat după preluarea mandatelor. S-au pierdut mulți bani, s-a pierdut multă energie, fără niciun rezultat însă. Suntem acolo de unde am plecat în 2009, dar mai prăfuiți, mai săraci și mai obosiți. Avem la dispoziție câteva zile pentru a ne trage sufletul, căci, dacă nu v-ați prins, deja a început campania electorală pentru anul 2016.