Marius Badea, deținătorul a aproximativ 55% din acțiunile producătorului Lactate Brădet, a plâns la televizor. În direct și în reluare. În atât de multe reluări, încât lacrimile lui au făcut înconjurul lumii. Iar toți vorbitorii de limbă română branșați la Internet și care apreciază produsele românești au decis: acest om, acest mare caracter degrabă vărsătoriu de apă sărată, nu poate fi vinovat pentru moartea a trei copii și îmbolnăvirea gravă a altor peste zece. Iar dacă Internetul românesc decide ceva, e greu să i te mai opui. Nu greu, aproape imposibil.
Dar chiar dacă ciocănelul Justiției online căzuse implacabil
la prima lacrimă a lui Marius Badea, cazul era departe de a fi închis. Cu toate astea, presa românească a acceptat verdictul publicului și a tăcut. Și-a întors tunurile spre ministrul Agriculturii și a tras fără somație, consumându-și muniția pe care, poate, ar fi trebuit să o păstreze pentru cauze mai bune. Iar argumentul final în absolvirea de orice vină a Lactate Brădet și a lui Marius Badea a fost comunicatul Institutului “Cantacuzino”, care a spus că bacteria Escherichia Coli din brânza Brădet și cea din probele recoltate de la trei copii bolnavi de Sindrom Hemolitic Uremic este aceeași, adică vorbim despre aceeași tulpină (026), dar ADN-urile tulpinilor nu sunt identice, deci îmbolnăvirile nu au fost cauzate de către brânza de la Brădet.
Asta a fost suficient pentru toată lumea. Avocații din oficiu ai Lactate Brădet au jubilat zgomotos, iar presa a urmat trend-ul, închizând ochii și făcându-se că nu remarcă inadvertențele din întreaga anchetă. Iar inadvertențe au existat de la bun început, când DSVSA Argeș căuta portocalele de insecticide, deși boala copiilor era cauzată de E. coli. Atunci, când Brădetul încă nu intrase pe lista posibililor criminali, Internetul acuza autoritățile că încearcă să ascundă vinovatul, pentru că nu fac public numele lanțului de magazine în care nu s-au găsit portocale infestate cu E. coli. Poate pentru că nici nu existau aceste portocale, dar în mod cert pentru că nu asta se căutase. Deci, atunci, autoritățile n-aveau ce nume să facă public, pentru că nu găsiseră nimic, necăutând nimic. Dar măcar păreau preocupate.
Apoi, în momentul de maximă fericire pentru viitorii acționari prin subscripție publică la Lactate Brădet,
nimeni n-a părut să observe că Institutul “Cantacuzino” n-a răspuns la o întrebare relă, ci a fost trimis după fentă. Căci Institutul “Cantacuzino” n-a efectuat teste complexe pe probele nici unuia dintre copiii despre care se știa că au consumat sau au fost în contact cu produse de la Lactate Brădet. Institutul a efectuat teste pe probele unui copil din Argeș care nu consumase produse de la Brădet, pe probele unui copil din Sibiu care nu consumase produse de la Brădet și pe probele unui copil din Bacău care nu consumase produse de la Brădet. Toți cei trei copii nu aveau legătură între ei, nu aveau legătură nici cu produsele firmei din Argeș și nu aveau legătură nici cu valul de îmbolnăviri din Argeș, îmbolnăvirea lor petrecându-se la ceva timp de la epidemia inițială, din luna februarie. Și, deși DSP Argeș a furnizat informații conform cărora, în urma anchetei epidemiologice efectuate, cel puțin trei copii consumaseră brânză de la Brădet (doi chiar din lotul testat, iar unul dintre copii era chiar unul dintre cei decedați), către Institutul “Cantacuzino” nu au fost trimise spre testare probe de la nici unul dintre acești trei copii. Că Internetul a ignorat asta nu e atât de grav, dar presa nu are nici o scuză.
În fine, săptămâna trecută lucrurile au fost repuse la punct de către două analize independente între ele, efectuate la mii de kilometri distanță: italienii au descoperit că un copil dintr-o familie de români s-a îmbolnăvit de sindrom hemolitic uremic din cauza consumului de brânză Brădet, iar șapte angajați ai fabricii lui Marius Badea au fost depistați ca fiind infestați cu E. coli, trei dintre ei purtând exact, dar exact tulpina aia ucigașă. Din 400 de produse testate de autorități în acest caz, singurul în care s-a găsit E. coli a fost brânza de la Brădet. Atât cea vărsată, care a ajuns în magazinele din Argeș, cât și cea ambalată, care a ajuns tocmai în Italia. Angajații fabricii care producea acea brânză erau purtătorii bacteriei ucigașe. Și, totuși, patronul de la Lactate Brădet continuă să spună că e nevinovat.
Nu, de data asta Marius Badea n-a mai plâns.
A închiriat o sală într-un hotel bucureștean și s-a lansat în acuzații. Cineva vrea să-i omoare firma, cineva e pus pe demolarea produselor românești tradiționale. Deși chiar el spunea că la fabrica lui, chiar având certificat de producător tradițional, nu mai face astfel de produse, pentru că nu are unde le vinde. Ceea ce vinde sunt banale produse industriale pe care, folosindu-se de certificatul primit de la fostul ministru al Agriculturii, le prezintă drept tradiționale, mai ales pentru uzul românilor din străinătate, pe care dorul de casă îi face să înghită cu poftă minciunile unui afacerist fără scrupule.
Până să vină rezultatele analizelor făcute angajaților și informațiile din Italia, Marius Badea era pe cai mari și tocmai punea de-o afacere nouă. Brusc, renunța la fabrica în care a investiti milioane din împrumuturi la bănci și din bani europeni, pentru a înființa o fabrică nouă, finanțată prin subscripție publică, ale cărei produse s-ar fi vândut sub numele de Brădet Românesc. N-ar fi fost prima dată când Marius Badea închide firme cu probleme pentru a deschide, ulterior, firme cu nume asemănător și cu același obiect de activitate. Dacă italienii și analizele făcute angajaților n-ar fi stabilit o legătură directă între Lactate Brădet și îmbolnăvirea de SHU a copiilor din Argeș, ba poate chiar cu moartea a trei dintre aceștia, Marius Badea ar fi putut ieși victorios din toată povestea asta. Firma sa este datoare vândută la bănci. Fabrica este ipotecată la ING și nu poate s-o închidă pur și simplu, pentru că ar trebui să dea înapoi fondurile europene luate pentru modernizare. Dar o subscripție publică reușită ar fi stins aceste probleme și l-ar fi adus din nou în afaceri. Pe banii și pe spinarea naivilor cărora lacrimile le țin de foame, de logică și de bun-simț.
Iar în final am să repet o întrebare pe care am pus-o și într-un text anterior pe această temă: chiar credeți că prioritățile unui om care-și deversa frecvent fosa septică și piscina în mijlocul străzii erau și sunt igiena și grija față de comunitate? Dacă da, vă meritați bolile.
Tareee !! excerlent articol .
Marius Badea e de fatada, Gigi (Gheorghe) Axinte e patronul lactate Bradet.
Nu prea am urmarit telenovela Bradet dar parca la un moment dat se zicea ca macaronarii au confundat oaia cu vaca ceea ce il cam scotea pe domnul Badea din calea SHU.
Si afacerile se fac cu mobilizarea de resurse financiare care pot veni de la banci sau alte surse cum ar fi o subscriptie publica, situatii pe care nu le-am inventat noi si ar fi bine daca s-ar utiliza pentru producerea de plusvaloare, cum zicea tov. Marx, chiar si din branza pentru ca Ing nu face plusvaloare ci doar profit. Care profit nu prea şade pe plaiurile nostre.
Ce articol informat, dotat , flancat de banci, chibiti neinteresati, prostime, circ. da, nu gratis. Aferim, dle Patrick! Felicitari si toata admiratia pentru dl Patraru.