Facem noi mișto aici că e colț de gazetă și ce naiba să și facem oricum, dar uneori treaba e groasă, fraților. Uneori suntem trași pe sfoară nasol rău de tot și, aparent, nimeni nu zice nimic. Sigur, sunt alte griji și de cele mai multe ori nu pricepem noi, oamenii, ce fac ăia de sus. Așa ni se spune, nu? E, hai să vedem totuși ce mai face Ministerul pentru Societatea Informațională. Habar nu aveți ce e ăla, nu? Nu-i nimic, nici nu aveați de unde, dar ca să vă atrag atenția, hai să vedem o cifră: 10 milioane de lei.
Să ne înțelegem: ideea de digitalizare, în România, e ca ideea că ai putea face fântâni suspendate în deșertul Nyiri. Cumva, ne-a apucat damblaua cu „electronizarea” sistemelor și a instituțiilor statului. Idee care, să ne înțelegem, e foarte bună. E de secol 21. Dar e la noi, ceea ce o face o prostie: digitalizarea înseamnă să iei un sistem informatic funcțional și să îl implementezi unitar într-o instituție, indiferent câte filiale are. La noi, ciuciu. Ce sistem să faci când instituțiile noastre schimbă jocul de trei ori pe zi și o dată la miezul nopții? Un ghiveci iese.
De ce vorbim despre asta? Pentru că acest Minister al Societății Informaționale plătește 10,7 milioane de lei pentru un contract de „consultanță pentru elaborarea de studii, analize, evaluări și formare în domeniul e-guvernării”, proiectul „Stabilirea cadrului de dezvoltare a instrumentelor de e-guvernare (EGOV)”. Adică ce? Frate, ce e-guvernare? Hai să punem și noi de o guvernare cât de cât, ceva care să meargă și altfel decât din gard în gard, cu flăcări o dată la șase luni. Sigur, contractul a fost atribuit și norocoșii sunt firma Ernst&Young SRL. Să fim serioși: asta e-guvernarea în varianta noastră. Bravo, băi, măcar am inventat și noi un concept. De banii ăștia…